Valorile specifice stângii și dreptei politice

Asculta acest articol

Aveau dreptate echipele de negociatori care declarau că, în prima fază, între PNL și PSD se negociază principii. Negocierile dintre PNL și PSD sunt, în definitiv, confruntări directe între cei ce apără valorile liberale, de dreapta, și valorile sociale de stânga. În termeni absoluți în aceste zile se confruntă reprezentanții unui partid care susține marile companii, antreprenorii, indivizii cu inițiative și reprezentanții unui partid care susține categoriile sociale defavorizate, de la pensionari la persoanele cu salariu minim pe economie.                        

De la distanță, ținând seama de modul de comportament al politicienilor, stânga, adică PSD, și dreapta, reprezentată de PNL, seamănă ca două picături de apă. Drept pentru care s-a încetățenit ideea, deloc măgulitoare pentru clasa politică, pentru toți politicienii, că “toți sunt la fel”. Toți sunt la fel în sensul că toți sunt corupți, toți sunt mânați de interese personale, că nu-i interesează soarta țării și a poporului.

Politicienii este posibil să fie la fel, dar partidele sunt diferite în primul rând prin valorile democratice pe care le reprezintă. Dreapta se laudă cu respectarea libertății individului. Stânga se laudă cu măsurile protecționiste ale persoanelor vulnerabile.

În plan economic dreapta se laudă cu reformele pe care le propune, pentru stimularea creșterii economice, iar stânga cu creșterea veniturilor populației, cu măsuri de ordin social.

Dacă stânga, în cazul nostru PSD, își prezintă în mod explicit intenția de a susține cauza persoanelor defavorizate, în special pensionarii, un partid de dreapta nu va spune niciodată că susține marele capital. Numit, în cazul României, investitori strategici, multinaționalele se bucură de un regim privilegiat.

PNL trebuie să recurgă la diverse metode de escamotare a acestor preferințe, dictate de doctrină, pentru marele capital, cum era numit în epoca interbelică.

În linii mari, aceste orientări doctrinare fac diferența dintre PNL și PSD, dar sigur nici măcar la negocierile din spatele ușilor închise reprezentanții liberali nu-și pot exprima tranșant aceste opțiuni.

Prin urmare, negocierile dintre social-democrați și liberali merg pe chestiuni punctuale, de oportunitate. PSD spune că pensiile trebuie majorate urgent, de la 1 decembrie, cu 11%. PNL susține că nu pot fi majorate de la 1 decembrie, anul acesta, pentru că nu este cuprinsă în buget suma respectivă,  acceptă o majorare de la 1 ianuarie, dar numai cu 5%. PSD propune impozitarea progresivă a veniturilor, dar Florin Cîțu spune că nu trebuie impozitate veniturile celor care reușesc să câștige mai mult, pentru că muncesc mai mult.

Aici ar intra în discuție veniturile disproporționat de mari ale aparatului bugetar față de salariații din mediul privat.

De fapt, PNL nu-și face datoria față de mediul privat. Firmele mici și mijlocii sunt discriminate în raport cu firmele mari. Este și motivul pentru care PNL nu reușește să-și lărgească și să-și fidelizeze bazinul electoral. De pildă în toiul discuțiilor PSD a pomenit de ajutoarele pentru HORECA, nu însă și PNL, deși guvernul Cîțu a inițiat măsura de ajutor.

Aceste carențe de comunicare dezavantajează PNL din punct de vedere electoral.

Mergând la esența liberalismului și a social-democrației niciodată cele două partide nu vor putea ajunge la un consens unanim acceptat. PNL și PSD pot ajunge doar la un compromis acceptabil pentru situația actuală din România, criză medicală, criză energetică, criză politică, criză de încredere, toate conlucrând pentru creșterea exponențială a disperării social-economică.

Toate acestea au obligat două partide diametral opuse să se pună la masa negocierilor. Pentru a se ajunge la o înțelegere este nevoie ca fiecare să lase ceva din încrâncenarea obișnuită, și chiar să renunțe la o parte din valorile specifice stângii și dreptei politice.

Se pune și întrebarea care dintre cei doi lideri, Marcel Ciolacu sau Florin Cîțu, înțelege mai bine situația actuală și este mai predispus la un compromis care să fie acceptabil, pe de o parte de electoratul PNL, pe de altă parte de electoratul PSD.

Merită menționată o declarație a lui Kelemen Hunor, când s-a pus problema rotirii premierului: noi, cei de la UDMR, putem face orice pentru că electoratul nostru oricum ne votează. Nu același lucru este valabil în cazul PNL și PSD. De aici dificultatea negocierilor.