Image 1
Image 2

Supă de mazăre cu perişoare

Supa de mazare cu perioare
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Supa de mazare cu perioare
Supa de mazare cu perioare

Ingrediente:

– 400 g de mazăre verde boabe,

– 300 g de carne tocată de porc,

– o ceapă,

– un căţel de usturoi,

– 2 morcovi,

– o lingură de ulei,

– un ou,

– o lingură de pesmet,

– sare, piper, boia de ardei dulce, delicat (de casă),

– o legătură de pătrunjel verde.

Mod de preparare:

Carnea tocată se amestecă cu pesmetul şi oul, se condimentează cu sare piper şi delicat. Ceapa şi usturoiul se mărunţeşte şi se căleşte în ulei, până când devin sticloase. Se adaugă o linguriţă de boia, se stinge cu circa 1,5 litri de apă, se adaugă morcovii tăiaţi felii subţiri, iar după ce supa începe să clocotească se adaugă şi mazărea verde. Se condimentează după gust, iar când legumele sunt pe jumătate fierte, din pasta anterior pregătită se formează perişoare şi se fierbe până când toate ingredientele se înmoaie. Supa se serveşte presărată cu pătrunjel verde mărunţit, sau eventual cu adaos de smântână.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Coliva: O Rețetă de Suflet cu Origini Sacre

COLIVA: De la rădăcini agrare la simbolul învierii în tradiția creștină

Originea colivei se pierde în adâncul tradițiilor creștine ortodoxe și catolice, fiind strâns legată de practicile de comemorare ale celor decedați. Se crede că obiceiul preparării și oferirii colivei datează din primele secole creștine, având rădăcini în tradițiile agrare pre-creștine, când grâul, simbol al vieții și învierii, era folosit în ritualuri pentru fertilitate și recolta bogată.

Buchet Garni

Buchet Garni

Buchetul Garni este un element clasic în bucătăria franceză, însă ideea de a lega ierburile împreună are rădăcini mult mai adânci în istoria culinară europeană. Conceptul de buchet garni, în forma sa actuală, este documentat pentru prima dată în Franța în secolul al XVII-lea, devenind popular în perioada Iluminismului, când bucătăria începea să fie privită mai mult ca o formă de artă și se punea accent pe rafinamentul tehnicilor culinare.