Sfântul Iuda – apostol


Asculta acest articol

Iuda, “nu al lui Iscariot” – după cum se grăbeşte să precizeze evanghelistul Ioan (Ioan 14,22) – este ultimul pe lista apostolilor, înainte de nefericitul său omonim. El este supranumit “Tadeu”, adică “Inimosul, curajosul, omul cu pieptul tare” (Hadi = piept, în sens figurat).

Cel care a purtat acelaşi nume cu trădătorul lui Isus este chiar “fratele” Domnului şi al lui Iacob, în înţelesul de rudă foarte apropiată. După o altă însemnare a lui Eusebiu, Iuda Tadeu ar fi mirele din Cana Galileei, la a cărui nuntă Cristos a săvârşit minunea schimbării apei în vin; gradul foarte apropiat de rudenie explică prezenţa lui Isus la această nuntă.

Sfântul Ioan relatează în cap. 14,22 o intervenţie a lui Iuda Tadeu în cuvântarea ţinută de Isus la Cina cea de taină: “Doamne, cum se face că ni te vei arăta nouă şi nu lumii?”. Pe marginea întrebării puse de apostol, Bossuet face următoarea reflexie: “Această întrebare trebuia să se nască în mod firesc după cuvintele rostite mai înainte, deoarece Domnul a declarat că El se va arăta prin Duhul Sfânt prietenilor săi, şi nu lumii.

Aici este de fapt marea taină a planurilor divine. Sfântul Iuda merge de-a dreptul la miezul misterului: ‘Cum se face? De unde vine acesta?’ Ce am făcut noi, cu ce am meritat mai mult decât alţii? Oare noi am fi avut credinţă, dacă nu ne-ai fi dat-o Tu? Oare noi te-am fi ales pe tine, dacă nu ne-ai fi ales Tu mai întâi? – ‘Pentru ce, Doamne, pentru ce?’, spune Sfântul Iuda. Isus singur putea să rezolve această problemă; dar El şi-a păstrat secretul…

El nu a răspuns; şi fără a da măcar un semn că a auzit, repetă încă odată: ‘Dacă cineva mă iubeşte, va păzi poruncile mele; şi Tatăl meu îl va iubi, şi noi vom veni la el şi ne vom stabili locuinţa în el’. Ca şi cum ar fi spus: O, Iuda, nu întreba ceea ce nu vă este dat să ştiţi; nu cercetaţi cauza alegerii mele; adoraţi planurile mele; tot ceea ce vă priveşte în această problemă este că trebuie să păstraţi poruncile mele; restul este secretul Tatălui meu; este secretul de necuprins pe care suveranul şi-l rezervă” (Meditaţii asupra Evangheliei, ziua 92).

Noul Testament cuprinde şi o scrisoare canonică, ce poartă numele apostolului Iuda Tadeu; ea conţine o dojana aspră la adresa unor învăţători “Care schimbă în desfrâu harul Dumnezeului nostru, şi-l tăgăduiesc pe unicul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos”, şi îndemnuri insistente pentru păstrarea credinţei şi a unei vieţi neprihănite.

Sfântul Iuda Tadeu este considerat mijlocitor în cauzele disperate.

(Vieţile Sfinţilor)