Să iubim româneşte de Dragobete!

Asculta acest articol

Preot dr. Cristian Boloş

În fiecare an, la data de 24 februarie, Biserica serbează „întâia şi a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului”. Totodată, în tradiţia poporului român, această zi s-a păstrat sub numele de „Dragobete” – „cap de primăvară”. Nu este o zi care urmăreşte un scop comercial, nu este o zi destinată vânzărilor excesive de suveniruri şi flori. Dragobetele este o zi curată de sărbătoare pentru români, o zi care vorbeşte despre dragoste în întreaga lume creată de Dumnezeu.

Este – potrivit credinţei românilor – ziua îndrăgostiţilor: băieţi şi fete, bărbaţi şi femei. Este, în acelaşi timp, ziua în care, în natură, se împerechează păsările şi animalele. Simion Florea Marian, în lucrarea sa Sărbătorile la români, afirmă că în dimineaţa zilei de Dragobete, băieţii şi fetele se primenesc şi, dacă este timp frumos, se duc după ghiocei în luncă sau după lemne în pădure.

Dacă în această zi o fată nu se întâlneşte cu niciun băiat se crede că nu va fi iubită tot anul

Dacă este „vreme urâtă”, fetele se adună în casa uneia dintre ele, unde vin şi băieţii din împrejurimi, povestind şi glumind. Tinerii spun că astfel „fac Dragobetele” spre a fi îndrăgostiţi tot restul anului. Dacă în această zi o fată nu se întâlneşte cu niciun băiat se crede că nu va fi iubită tot anul de către feciori (şi viceversa).

De Dragobete, tinerii îşi fac daruri (cadouri), ca semn al preţuirii şi al dragostei, îşi fac promisiuni pentru viitor, băieţii cer în căsătorie fetele, dăruindu-le inele, iar unele perechi se logodesc şi chiar se cunună, dacă au ajuns să se cunoască îndeajuns de bine. Prin urmare, tinerii îşi mărturisesc unul altuia iubirea, fiind conştienţi de importanţa colosală a acestei virtuţi.

Dragostea reprezintă temelia unei prietenii

Ei îşi propun să întemeieze o familie, deoarece în cămin vor putea găsi fericirea posibilă pe pământ. Iubirea este cea care deschide poarta spre fericire. Însă, putem spune că, la rândul ei, fericirea şi împlinirea de pe pământ dau naştere iubirii depline din veşnicie.               

Dragostea reprezintă temelia unei prietenii şi, implicit, baza unei căsnicii/familii. Adevărata prietenie implică iubirea jertfelnică. De aceea, întemeierea unei familii este precedată de o perioadă de prietenie, timp în care tinerii ajung la un nivel de cunoaştere, necesară pornirii pe drumul vieţii în doi.

Într-o familie trebuie să domnească dragostea curată, nepervertită

Înainte de a se căsători fiecare tânăr ar trebui să gândească în felul următor: oare această fată va putea să fie o soţie devotată, credincioasă şi o mamă vrednică pentru copiii noştri? De asemenea, fiecare tânără ar trebui să se întrebe: oare acest băiat va putea să fie un soţ cinstit, credincios şi un tată responsabil pentru copiii cu care ne va binecuvânta Dumnezeu?

Într-o familie trebuie să domnească dragostea curată (nepervertită), credinţa statornică, sinceritatea, fidelitatea, într-ajutorarea, pacea, înţelegerea, bunătatea, tandreţea, încrederea reciprocă, dăruirea deplină şi, nu în ultimul rând, respectul. În esenţă, cei doi soţi au datoria primordială de a se iubi şi de a se respecta reciproc, ceea ce va face din familia lor un mediu caracterizat prin siguranţă, stabilitate, unitate, adică „o mică biserică”.

Între cei doi soţi nu va exista niciodată o concurenţă, nu vor exista încercări de subordonare, ci fiecare va fi conştient de rolul şi responsabilităţile care îi revin în cadrul familiei, fiindcă a iubi înseamnă a avea convingerea că şi celălalt te iubeşte cu aceeaşi intensitate. Cu siguranţă, în viaţă vor interveni şi momente de încercare, de criză, de ispită, de nesiguranţă, de boală, dar toate pot fi şi trebuie depăşite prin înţelepciune, comunicare, înţelegere, soţii debarasându-se de egoism, mândrie, încăpăţânare.

„Unde-s doi puterea creşte” şi necazurile nu reuşesc să-i copleşească pe membrii unei familii unite, care îşi pun nădejdea în Dumnezeu, care se roagă, postesc şi frecventează biserica. Cei doi tineri, care îşi fac promisiuni solemne în ziua de Dragobete (dar şi în alte zile), au datoria de a cunoaşte aceste aspecte. Însă, au datoria să ştie că vor aduce pe lume copii, care trebuie educaţi şi crescuţi aşa cum se cuvine, în autenticul spirit creştin, în iubire de Dumnezeu şi de aproapele, spre a ajunge la adevărata fericire.

Celebrul „imn” al Sfântului Apostol Pavel închinat dragostei

Pentru a argumenta cele spuse anterior, voi încheia prin celebrul „imn” al Sfântului Apostol Pavel închinat dragostei: „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată…” (I Corinteni XIII; 4-8).

Acesta este – am putea spune – imnul zilei de Dragobete.