Asculta acest articol
Sfântul Dimitrie a trăit în timpul domniei împăraților persecutori Dioclețian, Galeriu și Maximian (284-311), fiind fiul dregătorului Tesalonicului. A fost botezat în taină de către părinții săi, din cauza persecuțiilor crunte declanșate de împărații romani împotriva creștinilor.
A fost crescut în autenticul spirit creștin. După moartea părinților, împăratul Maximian l-a numit prim-dregător al cetății Tesalonic, în locul tatălui său, uimit fiind de priceperea și devotamentul de care Dimitrie dădea dovadă.
Era iubit și apreciat de concetățenii săi, însă nu pierdea niciun prilej de a-L mărturisi pe Hristos și credința în El. împăratul aude de atitudinea pro-creștină a lui Dimitrie și este cuprins de mânie. întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciții, vine în Tesalonic, făcând mari petreceri în cinstea zeilor. întrebându-l pe Dimitrie dacă cele ce se aud despre el sunt adevărate, Sfântul a răspuns fără teamă că este creștin, dezaprobând închinarea la idoli. îndată, Dimitrie a fost aruncat în temniță. În timpul petrecerilor, Maximian se bucura văzându-l pe Lie, un luptător vestit, puternic și înfricoșător la chip, că se lupta și biruia pe oricine îi ieșea în cale în arenă. Acolo era și tânărul creștin Nestor, un cunoscut al Sfântului Dimitrie. Acesta, văzându-l pe Lie cum îi ucidea fără milă pe oameni, în special pe creștini, s-a aprins de râvnă. Dorind să lupte și el cu Lie, a alergat în închisoare la Dimitrie, cerându-i binecuvântare. însemnându-l pe frunte cu semnul crucii, Sfântul i-a zis: “Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos îl vei mărturisi!” Prin rugăciunea lui Dimitrie, Nestor a ieșit învingător, ceea ce a stârnit supărarea împăratului. Aflând de implicarea lui Dimitrie în victoria lui Nestor, Maximian a ordonat ca Dimitrie să fie împuns cu sulița în coastă, iar lui Nestor să i se taie capul. Astfel, Sfântul și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind cu bucurie moartea în numele Domnului Iisus Hristos (a se vedea Viețile Sfinților și Proloagele).
Tradiții. Sărbătoarea Sfântului Dumitru (26 octombrie) se respectă în popor cu “nelucru”, purtând și numele de “Sâmedru” sau “Sânmedru”. Se crede că celui care va păzi cu sfințenie această sărbătoare îi vor fi ferite vitele de stricăciunile provocate de lupi. În popor se spune că Sfântul Dumitru este al patrulea sfânt făcut de Dumnezeu. După cum Sfântul Gheorghe are grijă ca la ziua lui să fie codrul învezit, Sfântul Dumitru are grijă să-l facă negru, adică să-l desfrunzească (a se vedea Tudor Pamfile, Sărbătorile la români).
Fii primul care comentează