ISTORIE LOCALĂ

Dr. Czira Arpad a înconjurat lumea și a activat în partidul lui Iorga

Asculta acest articol

Placa sa memorială a dispărut de pe casa din Bulevardul Vasile Lucaciu nr. 11

Acum aproape 120 de ani se năștea la Szentgál, nu departe de orașul Veszprém, dr. Árpád Czira. Avea să devină celebru prin aventura sa în jurul lumii după evadarea din prizonierat și prin faptul că a fost printre puținii notabili maghiari care au făcut politică într-un partid românesc, tocmai cel al lui Nicolae Iorga.

Avocat, fost viceprimar al Sătmarului în anii 1930, și-a așternut pe hârtie amintirile pe când avea 70 de ani. Cartea “Călătorie în jurul lumii – 1914-1916”, îngrijită și comentată de dr. Viorel Ciubotă, tradusă din limba maghiară de Turucko Sandor, a apărut în limba română în 2007 la Editura Muzeului Sătmărean. Spicuim câteva date din Cuvântul Înainte semnat de muzeograful și istoricul sătmărean.

Anii de formare și războiul

“Murindu-i ambii părinți, destul de devreme, Árpád a urmat cursurile mai multor gimnazii cu ajutorul financiar al fratelui mai mare sau cu burse acordate de stat. Astfel clasa I-a a urmat-o la gimnaziul din Orăștie (unde probabil a învățat românește de la românii aflați în număr mare la această școală), clasele II și III la Liceul regal de stat din Cegléd, clasele IV și V la Gimnaziul reformat din Karcag, clasa a VII-a și a VIII-a la Liceul reformat din Debrecen de unde și primește diplomă de absolvire cu data de 26 iunie 1909.

Încă în acel an a intrat la Academia de drept din Debrecen, dar nu rămâne aici mult timp, înscriindu-se în 12 septembrie 1910 la Universitatea din Cluj, urmând cursurile de drept și științe politice.

Primul război mondial a însemnat și pentru el, ca de altfel pentru milioane de tineri din imperiul dualist, mobilizarea în cadrul Regimentului 61 Infanterie din Timișoara, iar după câteva luni de instrucție plecarea pe frontul rusesc unde, în luna octombrie 1914, cade prizonier. Impresiile din prizonierat precum și evadarea din îndepărtata Siberie și apoi plecarea spre casă, trecând prin China, Japonia, S.U.A, Anglia, Norvegia, Suedia, Danemarca, Germania, Austria, Ungaria, constituie subiectul cărțîi.

Ajuns din nou la Timișoara în luna iulie 1916 primește între timp numirea (brevetul 36371 din 4 septembrie 1916) ca locotenent în rezervă precum și o decorație. Faptele lui au intrat în atenția presei locale din Timișoara, dar și a celei din Viena sau Budapesta.

Reușește în luna septembrie 1916 să-și susțină restanțele la Universitatea din Budapesta care, în 10 octombrie 1916, îi recunoaște încheierea studiilor universitare. Este apoi trimis din nou pe front, de această dată în Italia, unde a servit ca ofițer de observații pe un avion, până la sfârșitul războiului.

Avocat și politician

După război obține titlul de doctor în drept (doctorem iuris universi) la Universitatea ,,Regele Ferdinand” din Cluj. A funcționat o vreme ca judecător la Șomcuta Mare, iar în anul 1926, la 22 august, în localitatea Berchez, unde stăpânea o destul de însemnată moșie, se căsătorește cu Stima Erzsébet, din Nyiregyháza (Ungaria), care urma cursurile Școlii de pictură din Baia Mare. De remarcat că aceasta era după tată cu origini grecești, iar după mamă cu origini românesti (Terezia Costea). Nași la nuntă i-au fost Augustin Tibil, cunoscut lider PNL din județul Satu Mare, și Andrei Faragó, preotul reformat din Berchez.

După căsătorie se mută la Satu Mare unde intră în avocatură, dar și în politică, activând în rândul Partidului Național condus de Nicolae Iorga, fiind secretarul general al filialei sătmărene, ajungând în anul 1932 și viceprimar al orașului Satu Mare, fiind decorat în această perioadă cu “Coroana României” în grad de cavaler. Remarcăm de asemenea că în alegerile din anul 1932 candidează pentru Parlamentul României.

Destinul tragic al României din anul 1940 a constituit și pentru avocatul Czira Árpád o nouă încercare într-o viață presărată cu nenumărate obstacole. După Dictatul de la Viena autoritățile maghiare îl pedepsesc pentru atitudinea și spiritul său de toleranță și colaborare, suspendându-l din avocatură (1940-1941) și chemându-l din nou sub arme. Sfârșitul războiului îl găsește în Carei, unde era comandantul militar al gării, datorită cunoașterii impecabile a limbii germane, zona fiind înțesată de trupe germane.

În vara anului 1944 eroul povestirii noastre dă iarăși o probă a spiritului său liber, dezertând pur și simplu din armata maghiară, intrată sub influența regimului fascist Szállasi, și refugiindu-se în Chioar, unde era acasă, în localitatea Curtuiuș, stând ascuns cu toată familia până la sosirea trupelor sovietice și românești. (Sovieticii erau cât pe-aci să-l execute din greșeală – n.red.)

Cartea de amintiri

“Călătorie în jurul lumii” datează din 1959-1960 când autorul avea 70 ani și ieșise la pensie din avocatură. Încă în anul 1916 redactase un memoriu adresat conducerii regimentului cu privire la prizonieratul și evadarea sa, cuprinzând 38 de pagini în limba germană și care a constituit structura de bază pentru cartea pe care a scris-o. În al doilea rând el a avut la dispoziție cartea colegului său de suferință, dr. Ervin Bokor, care, în anul 1919, publică la Budapesta un volum de 518 pagini cuprinzând aventurile lui din timpul prizonieratului și evadării, în care povestește întâlnirea lui cu Árpád Czira la misiunea austro-ungară de la Beijing. De la această pagină cele două narațiuni nu diferă decât foarte puțin în relatarea faptelor.

“Călătorie în jurul lumii” are numeroase pagini care descriu pe locuitorii ținuturilor prin care autorul a trecut. Aceste pagini ne demonstrează pe de o parte puterea de observație a tânărului Czira, iar pe de altă parte ele reprezintă adevărate surse de informare asupra țărilor și localităților prin care autorul a trecut. Astfel de pagini memorabile sunt cele despre China și despre capitala Beijing, Hawaii, New York etc. (Capitolele evocă toate locurile.)

Cu o mare putere de pătrundere și previziune, Czira a remarcat încă de pe atunci că, luând calea reformelor, China va putea concura cu orice țară din lume. Iată pasajul relevant: “Chinezul este un om sârguincios, harnic și cu o putere de muncă care îl face concurent față de oricare națiune. Patriotismul lor este de-a dreptul unic în forma sa și merită toată lauda. Faptul că, devotat religiei sale și datinilor sale, nu acceptă cu ușurință noutățile nu i se poate reproșa ca fiind un lucru rău. Eu cred că prin răbdare și bunăvoință pot fi convinși că schimbările culturale sunt necesare (…) Chiar această bunăvoință și răbdare lipsește și în prezent din oameni care au în vedere numai câștigul financiar, rezultatul comercial, și uită de semenii lor.” Un citat foarte actual în vremea noastră globalizatoare.

Árpád Czira a fost un adevărat patriot maghiar, dovadă în acest sens fiind nostalgia și iubirea de patrie care răzbat din multe pagini ale cărții. Pentru el patriotismul avea o semnificație aparte care nu excludea pe ceilalți: “În mine nu există spiritul de aventură, ci mă atrăgea iubirea de țară, de locul natal, unde este un câmp înflorit, o casă cu flori în geam, pădure cu mii de păsări cântatoare, mii de fluturi colorați. Cred că acesta este patriotismul”.

Pentru spiritul lui european, deschis la culturile tuturor neamurilor, ne stă mărturie și faptul că vorbea la perfecție, în afară de limba maternă, limbile germană, engleză, rusă și română.”

* * *

Arpad Czira a avut o placă memorială pe casa din Bulevardul Vasile Lucaciu, nr. 11. Aceasta a fost dată jos fără a mai fi repusă. Cartea se poate găsi pe site-ul Muzeului Județean Satu Mare.