Asociația din Satu Mare a organizat o întâlnire de lucru a filialelor căzăcești

Asculta acest articol

Sâmbătă, 17 august, localitatea maramureşeană Rona de Sus a găzduit o reuniune de factură specială. Este vorba despre întâlnirea cazacilor din judeţele Satu Mare şi Maramureş, cu reprezentanţi ai celor din alte zone ale Europei. Acestă reuniune a fost iniţiată de conducerea Filialei Satu Mare a Asociaţiei de Caritate a Cazacilor din România, prin preşedintele Pavel Prodaniuc.

Au fost prezenţi la întâlnire şi reprezentanţi ai cazacilor din străinătate, fapt ce a dat manifestării caracter internaţional. Printre invitaţii de onoare s-a numărat: conducerea Uniunii Mondiale a Cazacilor, reprezentată de Vuliakov Pavel, în calitate de preşedinte, dar şi reprezentanţi ai cazacilor din Cernăuţi, IvanoFrankius, Crimeea şi Zakarpatia. Pe agenda de lucru a manifestării cu participare internaţională, alături de o serie de aspecte de ordin organizatoric, au fost prezentate informaţii la zi privind istoria cazacilor zaporojeni şi relaţiile acestora cu ţările vecine, în special cu Moldova şi cu Ţara Românească.

Cine au fost cazacii zaporojeni? Potrivit surselor istorice, este vorba în fapt despre cazacii care locuiau în Regiunea Zaporoje din centrul Ucrainei. Armata zaporojeană şi-a mărit rapid efectivele în secolul al XV-lea prin primirea iobagilor care fugeau de pe moşiile feudalilor din Uniunea statală polono-lituaniană.

În cursul secolelor al XVI-lea, al XVII-lea şi cea mai mare parte a celui de-al XVIII-lea, cazacii zaporojeni au reprezentat o forţă militară şi politică puternică, care a intrat în conflicte sau alianţe cu Uniunea statală polono-lituaniană, Imperiul Otoman şi vasalul acestuia Hanatul Crimeii precum şi cu Ţaratul Rusiei, până când Imperiul Rus a desfiinţat prin forţă formaţia lor teritorială la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Nu este foarte clar când au început să se formeze primele formaţiuni căzăceşti în regiunea cursului inferior al Niprului, dar părerea generală este că acest lucru s-a petrecut mai înainte de invazia mongolilor din 1240. Rusia Kieveană, odată un stat puternic, s-a dezintegrat în state mai mici, iar numeroşi dintre locuitorii ei au plecat în regiunile mai sigure din stepele Niprului inferior.