A apărut „Acolada” nr. 2 / 2017

Asculta acest articol

Editorialul numărului al doilea din acest an al „Acoladei”, sub semnătura lui Radu Ulmeanu, ne readuce în actualitatea politică fierbinte, acum când conţinutul celebrei Ordonanţe nr. 13 e pe cale să reapară intact în amendamentele la proiectul de lege a graţierii propuse de Şerban Nicolae, cu toate că au fost dezavuate public atât de Liviu Dragnea cât şi de guvern:

„La circa o lună de la noaptea de pomină în care Guvernul Grindeanu a adoptat pe ascuns celebra ordonanţă de urgenţă căreia i-a dat şi un număr la fel de sonor, 13, România a juns să fie dată ca exemplu pozitiv în presa occidentală. Nu pentru, Doamne fereşte, prestaţia execrabilă a guvernului, ci pentru reacţia populaţiei împotriva acesteia. Iar la Paris, după tipicul de acum românesc, câteva mii de cetaţeni au protestat şi ei tot împotriva corupţiei unor politicieni. Deci, punct ochit, punct lovit, dar nu de guvern, ci de prostestatarii din Piaţa Victoriei şi din ţara întreagă, cărora Dragnea, cu toate minciunelele că nu i-ar mai putea ţine în frâu decât cu mare greutate pe milioanele de susţinători ai PSD, id est ai ordonanţei, nu le-a putut opune decât vreo câteva mii, la început, apoi sute, apoi zeci de – cel puţin după poze şi înregistrările audio-video –, dezaxaţi, la Cotroceni şi, o singură dată, vreo 6.000 la Piteşti, asta cu eforturi logistice considerabile din partea noului partid-stat.” Ne limităm cu părere de rău doar la acest prim alineat, cu toate că articolul continuă în crescendo, până la final.

   Cronica literară a lui Gheorghe Grigurcu are ca obiect volumul „Poeme 1966 – 2011” de Ion Pop, o antologie din creaţia poetică a relativ proaspătului academician, apărută acum doi ani. Remarcând omogenitatea acestei poezii, criticul literar stabileşte, fără formule pompoase, locul acestui valoros autor în lirica noastră contemporană: „Există autori care-și schimbă radical registrul stilistic, fapt ce implică un pericol defel neglijabil. N-ar putea fi vorba de așa ceva la Ion Pop, în discursul căruia dialectica unduitoare nu părăsește cadrul stabilit în bună pare din capul locului, ci i se integrează, îl slujește cu o devoțiune și cu o expresivitate în măsură a certifica originalitatea acestui poet de seamă.”

În „Scriitorul şi fiica dictatorului”, Alex. Ştefănescu vorbeşte despre povestea de dragoste a Zoiei Ceauşescu trăită în compania romancierului Petru Popescu, curmată brusc în momentul în care acesta  s-a stabilit în SUA, din motive încă obscure. Cert este că acolo a urmat o carieră de mare succes, căsătorindu-se cu o americancă bogată, iar la întoarcerea în ţară şi-a adus cu sine romanul „Supleantul”, în care derulează vechea poveste romantică trăită pe meleaguri dâmboviţene.

Pagina de poezie a revistei ni-l propune pe tânărul poet Tudor Voicu, căruia Lucian Perţa îi dedică o parodie în penultima pagină, ca de obicei.

   Revenind în domeniul criticii literare, nu putem să nu semnalăm cronica literară a lui Tudorel Urian dedicată volumului unei autoare sătmărene, Loredana A. Ştirbu, „Secretul domnişoarei”, apărută la editura „Citadela”. Iată concluzia criticului bucureştean: „Lejeră, dar cu uși deschise spre sensuri adânci, proza scurtă a Loredanei A. Știrbu se citește cu multă ușurință, dar și cu vădit interes și, aș îndrăzni să spun,  cu plăcere. Autoarea este o scriitoare perfect adaptată la ritmul de viață al lumii contemporane, la goana cotidiană care ne obligă ca într-un interval de timp foarte scurt să înghițim doze cât mai mari de idei, trăiri, satisfacții estetice.”

Proza propriu-zisă este prezentă prin fragmentul din romanul Elei Nicolau „Prin glodul destinului”, în care este relatat asasinatul oribil al Securităţii ieşene chiar în ultima perioadă a dictaturii ceauşiste, asasinat a cărui victimă a fost un tânăr de 17 ani, vinovat că făcea parte dintr-o familie care voise să emigreze în lumea liberă de peste ocean, desigur, fără succes.

   În fine, o ultimă evocare a produselor epocii comuniste o găsim, alături de serialul lui Dan Culcer despre notele informative prin care era supravegheat romancierul Ion Lăncrănjan, în articolul lui Ştefan Ion Ghilimescu, „«Gazeta literară», o publicaţie de cultură comunistă”, ale cărui concluzii vă invităm să le urmăriţi citind paginile revistei. Tot în sprijinul acestei invitaţii, iată şi lista cu numele celorlalţi colaboratori de prestigiu din acest număr, şi nu numai: Nicholas Catanoy, Barbu Cioculescu, C.D. Zeletin, Constantin Mateescu, Florica Bud, Constantin Trandafir, Constantin Călin, Paul Aretzu, Petru Romoşan, Magda Ursache, Lucia Negoiţă, Dumitru Augustin Doman, Claudia Moscovici, Isabela Vasiliu-Scraba, Pavel Şuşară.