Asculta acest articolZiua Armatei din anul care precede Centenarul nu a mai avut strălucirea de altădată. Președintele României nu a mers la Carei, pentru că nu este an electoral. Parlamentarii au preferat să o sărbătorească prin muncă. A fost o zi plină și la CSM. La guvern nu s-a muncit. Pentru că premierul l-a însoțit pe președintele Camerei Deputaților la Carei. Alături de Liviu Dragnea și Mihai Tudose a primit onorul în fața monumentului ostașilor români și Viorel Fifor. Nu i-a fost dat senatorului de Satu Mare, Gabriel Leș să primească onorul alături de cel de-al treilea om în stat pentru că în urmă cu o sută de zile a plecat din funcția de ministru al Apărării odată cu fostul premier Sorin Grindeanu.
25 Octombrie face din județul Satu Mare punctul cel mai fierbinte al Zilei Armatei Române. Cu o formulă consacrată, Careiul a devenit simbolul eliberării ultimei brazde de pământ românesc. Punctul de frontieră putea fi trecut mai devreme, însă și atunci se purtau simbolurile: 25 octombrie era ziua de naștere a regelui Mihai. Armata a dorit să-i facă Majestății Sale un cadou de ziua de naștere.
Nu i-a fost dat, ca șef de stat, regelui Mihai să fie la Carei în ziua de 25 Octombrie nici la împlinirea unui an de la eliberare, în 1945, nici în 1946 și cu atât mai puțin în 1947.
Regimul comunist a preluat din mers simbolul eliberării ultimei brazde de pământ și la mijlocul anilor ’60 s-a ridicat la Carei monumentul realizat de Vida Geza. Este una dintre cele mai reușite lucrări ale sculptorului maramureșan.
Este greu de imaginat cum s-ar desfășura manifestările grandioase organizate de Ziua Armatei, mai ales cele la care participă președintele țării. Monumentul în sine este o provocare grandioasă a istoriei. Ca monumentalitate, concurează operele de gen. Ca amplasament, deși aflat în umbra castelului Karolyi, rezistă unei competiții având în vedere semnificația lui. Că nu este pus în valoare ca operă de artă este cât se poate de adevărat. Dar acest impediment este trecut cu vederea atâta vreme cât nu face parte dintr-un complex arhitectonic dedicat.
Un proiect de acest gen se impune deja în Carei, cea mai vizitată localitate din județul Satu Mare, datorită modului în care se prezintă Castelul Karolyi, și în general pentru impresia pe care o lasă turiștilor.
Spre deosebire de Satu Mare, de Negrești, Tășnad sau Ardud, municipiul Carei are prima șansă de a se transforma efectiv într-un loc al diversității culturale. Trebuie ținută însă ștecheta foarte sus pentru că amenințarea kitsch-ului este o realitate.
Nu știu în ce măsură înțelege ministerul Apărării că are datoria de a susține orașul care simbolizează Ziua Armatei. Sărbătorile vin și trec, iar între ele nu se întâmplă nimic. La fel se întâmplă peste tot în țară. Oficialitățile centrale își aduc aminte de locurile cu valoare de simbol doar în preajma unor sărbători, a unor comemorări pe care le exploatează electoral.
Președintele Klaus Iohannis în cuvântul său a pomenit de Centenar, dar foarte vag. Cu ocazia Centenarului merită să se facă o analiză a patrimoniului, a personalităților istorice și culturale care și-au pus amprenta pe istoria celor o sută de ani care s-au scurs de la sfârșitul Primului Război Mondial. Încă nu se simte deloc niciun freamăt deosebit. Mai mult, parcă totul este mai șters, mai lipsit de strălucire. Nici Ziua Armatei nu a mai avut strălucirea de altădată. Așa sunt vremurile.
