Asculta acest articolAflat în fața unei probleme în care și-a pus foarte multe speranțe, PNL mai degrabă lucrează din greu la accentuarea crizei interne decât să se concentreze la ce are de făcut. Considerând că victoria lui Klaus Iohannis în alegerile prezidențiale se datorează românilor din străinătate, PNL și-a făcut socoteala că diaspora va juca un rol esențial și la alegerile parlamentare.
Guvernul de tehnocrați a preluat sarcina de a duce mai departe proiectul PNL de a-i aduce pe românii din străinătate la vot. Nimic mai clar, nimic mai greu. Legea votului prin corespondență este un eșec total. Din presupusele milioane de români plecați din țară abia dacă s-au înscris pe liste vreo 5.000. Cât o comună mai răsărită sau un oraș mai perpelit. Timpul trece și trebuie găsită altă soluție. Guvernul, îndatoritor PNL, se dă de ceasul morții. Se va da o ordonanță de urgență pentru organizarea mai multor secții de votare. Ceea ce i se reproșează că nu a făcut guvernul Ponta va reuși să facă guvernul de tehnocrați.
De fapt, PNL dă voturile din mână pentru voturile de dincolo de gard. În loc să-și fi creat imaginea unui partid capabil să ofere o alternativă la guvernele de stânga, PNL a preferat să umble cu cioara vopsită. Marele PNL s-a dezumflat la alegerile locale, însă se pare că nu a învățat nimic. A rămas același partid greoi în care deciziile se iau pentru persoane, fără respectarea unor reguli, a unor principii. Partidul s-a închis înainte de finalizarea fuziunii. Cele două partide au pierdut examenul primelor alegeri, a celor locale. Și nu dă semne că a învățat ceva din pierderea suferită.
De ce ar trebui să îngrijoreze situația din PNL? Pentru simplul fapt că democrația nu funcționează cu un singur partid mare, și acela considerat cel mai corupt din istoria ultimului sfert de secol. Este nevoie de două forțe politice, relativ egale, care să se supravegheze reciproc, să împartă cât mai echitabil puterea în stat, și atunci când se află la guvernare, și atunci când se află în opoziție. Altfel nimeni nu plânge nici de dragul PNL, nici de dragul PSD.
În această perioadă se observă cel mai clar ce înseamnă o opoziție puternică. Datorită președintelui Iohannis, PNL a reușit să conducă țara din opoziție. Numai că este o situație specială, strict limitată în timp. După alegeri nu se mai poate repeta figura cu guvernul independent, de tehnocrați. Dacă va câștiga suficiente voturi ca să facă o majoritate, PNL va intra la guvernare. Dacă nu va obține un rezultat bun, locul său firesc este în opoziție, iar al PSD-ului la guvernare. Președintele nu mai are dreptul moral de a interveni în jocul democratic al partidelor.
În țară, dată fiind starea PNL, victoria lui este incertă. Românii din străinătate, în opinia PNL, au pregătit votul negativ anti-PSD. De aceea, cu orice preț, trebuie duși la vot. Oare chiar așa stau lucrurile? În mare parte, da. Populația activă, aflată în străinătate, a demonstrat de fiecare dată că votează cu dreapta. Dar trebuie ținut seama și de numărul foarte mic al celor care s-au prezentat la vot. Probabil că și PSD poate mobiliza o parte a diasporei astfel încât să obțină voturi comparabile cu cele pe care se presupune că le va obține PNL.
Lucrurile sunt mai încurcate decât par la prima vedere. Electoratul este la fel de schimbător ca și partidele. Dacă despre partide se spune că nu există prietenii politice eterne, nici dușmani veșnici, și despre electorat se poate spune același lucru. Poate sări de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga când i se năzare. Nu a sărit electoratul liberal în barca USL condusă de PSD în 2012? Din păcate pentru PNL, până acum electoratul pesedist nu a făcut salturi spectaculoase. De aceea dreapta mizează pe românii din străinătate, pe voturile lor considerate sigure. Dar ele sunt, totuși, dincolo de gard, dincolo de teritoriul național care poate fi controlat.
