Asculta acest articol Dacă mergi duminică la vot întrebarea este de ce votezi, iar dacă nu mergi va trebui la un moment dat să spui de ce nu ai votat la alegerile prezidențiale din 2 noiembrie 2014.
Cei care se prezintă la urne și pun ștampila din convingere fac parte din bazinele electorale ale partidelor. Ei stabilesc ierarhia în primul tur. Voturile lor desemnează finaliștii. Dintre cei care spun că vor participa la alegeri, potrivit ultimelor sondaje, aproximativ 20% nu erau deciși cum să voteze. Dar indecișii abia în turul doi vor decide câștigătorul. Așadar, după alegerile de duminică, începe o nouă campanie electorală. Nu vor mai fi 14 candidați, vor fi doar doi, cel mai probabil Victor Ponta și Klaus Iohannis. Nu se știe însă de unde sare iepurele. Chiar ca la loto nu se întâmplă, însă râvnitul loc trei poate oferi surprize. De fapt întreaga campanie s-a dus pentru stabilirea unui clasament între candidați din plutonul doi, respectiv, Elena Udrea, Călin Popescu Tăriceanu, Monica Macovei, Teodor Meleșcanu. Luni se va afla dacă a meritat efortul, dacă țara a meritat să fie întoarsă cu susul în jos de dragul unor voturi.
Mai important este să votezi decât cu cine votezi. Așa spune teoria. Democrația reprezentativă presupune prezența la vot a unui număr cât mai mare de cetățeni. Abia după ce ai contribuit la victoria unui partid sau a unui candidat au dreptul să-l iei la rost. Dar problema este că după alegeri nu se mai știe cine a fost la vot și cu cine a votat. Mulți viteji după război. Așa se întâmplă și după alegeri. Toată lumea comentează. Un exemplu care ar putea deveni clasic este cel al președintelui Băsescu. În 2009 l-au votat peste cinci milioane de alegători, iar la trei ani, cu ocazia referendumului pentru suspendare din 2012, au votat împotriva lui peste șapte milioane de români. Oamenii își schimbă opțiunile de la un an la altul, în funcție de cum crede ei că un partid sau un candidat și-a onorat sau nu promisiunile.
Spre deosebire de alegerile locale sau parlamentare, miza prezidențialelor este mai mare pentru că afectează întreaga țară, nu doar o comunitate. Cel puțin în teorie, președintele dă direcția, stabilește principalele repere în primul rând morale pentru întreaga națiune. Nu este indicat să luăm drept repere morale comportamentul candidaților din timpul campaniilor electorale. Nu sunt ei înșiși. Se comportă ca niște veritabili actori. Spun ceea ce le dictează consultanții. Se duc unde li se spune, după un program făcut de alții. Alegătorii, la rândul lor, aleg după criterii dintre cele mai diverse, dar au prioritate opțiunile de ordin politic. Oamenii înțeleg că în perioada campaniei electorale există un anumit ritual, că se joacă mult teatru, dar în general acceptă acest joc, această convenție. Reprezentanții partidelor se prefac că promit, alegătorii acceptă promisiunile deși în sinea lor știu că nu se vor realiza niciodată.
Într-o țară civilizată orice campanie electorală ar trebui să fie un spectacol de sunet și lumină. Campania care se termină acum nu a prea fost pe placul cetățenilor. Prea mult scandal, prea mulți nervi. O vreme se vor face analize, dar după numărarea voturilor va conta cine a câștigat. Învinșii sunt uitați. Va trece o vreme până se va realiza un nou echilibru între forțele politice. După cum se prezintă situația în aceste zile nu se prea poate vorbi despre echilibru pe scena politică. Opoziția este divizată și cel mai important lucru, nu are un lider unanim recunoscut. Lupta pentru prima poziție probabil va continua și după turul doi, în cazul în care candidatul PSD va reuși să devină președintele României.
Dar să nu anticipăm. Alegerile de duminică, deși extrem de importante, nu fac decât să pregătească terenul pentru bătălia finală care se va da în 16 noiembrie.
