Asculta acest articolFiecare rând de alegeri modifică sistemele de alianțe post-electorale. În campanie fiecare partid caută să-și impună propria identitate, deseori într-un mod violent.
După alegeri își revizuiesc poziția, devin mai tolerante, admit că singure nu pot face nimic.
Sistemul de alianțe post-electorale nu este întotdeauna previzibil. Partide care par ireconciliabile ajung să se înțeleagă și guvernează sau administrează împreună comune, orașe, județe. Cel mai bun exemplu la nivel local este relația dintre PSD și UDMR. Chiar și în perioada în care la guvernare PDL și UDMR erau aliați, la nivel local UDMR prefera o alianță cu PSD.
Situația se poate schimba. După locale, nicio formulă nu este exclusă. Alianțele în fiecare consiliu local vor depinde de numărul de consilieri obținuți de fiecare formațiune. Dacă se respectă tradiția, UDMR și PSD vor obține cei mai mulți primari, consilieri locali și județeni. Vor fi urmate aceste partide de PNL, ALDE, UNPR, PND și celelalte formațiuni care vor depăși pragul electoral. Vor urma negocieri, la inițiativa primelor două clasate. Se poate forma o majoritate în consiliul județean între UDMR, PNL și ALDE. De asemenea, se poate forma o majoritate PSD-PNL-ALDE. Prin prisma rezultatelor, cea mai îndreptățită majoritate ar putea fi UDMR-PSD-PNL (sau PSD-PNL-UDMR) cu excluderea altor formațiuni mai mici.
Dacă ar exista trei funcții de vicepreședinți ai Consiliului Județean ar fi posibilă formarea unei majorități foarte largi, din patru partide. Astfel de majorități sunt posibile la nivelul unor comune și orașe. Dar campania este o competiție și partidele se văd nevoite să se confrunte între ele, atacându-se cât se poate de dur. Partidul care va exagera cu atacurile riscă să fie izolat după alegeri. Prin urmare, fiecare lasă o mică portiță, pentru a putea fi acceptat la negocieri.
Rezultatele la locale prefigurează opțiunile de vot de la parlamentare. Dintre liderii naționali Călin Popescu Tăricenu este cel ce lansează prima variantă. Nu este o noutate. Liderul ALDE anunță refacerea USL. Se bazează pe rezultatele obținute de fosta alianță. Până acum nu s-a reușit resuscitarea vreunei alianțe. Încercări au fost începând de la CDR, în anul 2000, între PNȚCD și Alternativa României, s-a încercat stoarcerea unui capital electoral din refacerea Alianței DA, inițiată de Mihai Răzvan Ungureanu.
Tăriceanu scapă din vedere un lucru, anume că USL se baza pe paritatea dintre PSD și PNL. Or, aici nu mai poate fi vorba despre paritate. ALDE poate fi pe sfert sau pe jumătate cât PSD. Rezultatele de la locale vor da măsura exactă a fiecărui partid. În al doilea rând, spre deosebire de 2012, acum în 2016 există o alternativă de dreapta la guvernare, iar președintele Iohannis nu poate fi considerat un adversar, nu constituie o țintă ca Traian Băsescu.
Cu alte cuvinte, nu sunt întrunite condițiile pentru o alianță puternică formată între un partid de stânga și altul de dreapta. Nu există un pericol, nu există o urgență, ca în 2012. Atunci nu exista nicio alternativă, PDL fiind un partid compromis din toate punctele de vedere.
Electoratului îi place să experimenteze, îi plac noutățile. Populația este mereu în așteptarea unui lider nou, cu idei proaspete. O tripletă Ponta-Tăriceanu-Dragnea nu sună deloc promițător. Dar totul depinde de rezultatele de la alegerile locale. După 5 iunie lucrurile vor fi mai clare, fiecare partid va fi așezat de alegători acolo unde îi este locul.
