Asculta acest articolDacă liderii politici s-ar uita mai cu atenție la documentarele de pe National Geografic ar înțelege că odată cu pierderea funcției trebuie să se retragă definitiv din partidul pe care l-au condus.
Regula masculului dominant se respectă cu mare strictețe în politică. Nu mai este nevoie de exemple. Cel care nu se retrage de bunăvoie va fi scos în șuturi.
În cazul conducerilor bicefale regula este alta: la final nu poate exista decât unul. Aparenta colaborare dintre Alina Gorghiu și Vasile Blaga s-a terminat cu eliminarea celui ce a avut naivitatea să creadă că prin fuziune va salva și PDL și PNL.
Avem chiar în aceste zile două cazuri ca și trase la indigoul istoriei partidelor. Victor Ponta este cu un picior afară din PSD, iar cu celălalt numai el știe unde. Copreședinte ALDE doar cu numele, Daniel Constantin, fostul președinte al PC, nu se simte deloc confortabil în partidul lui Călin Popescu Tăriceanu.
Deveniți indezirabili, Victor Ponta și Daniel Constantin pot fi buturugile mici care la o adică ar putea răsturna carul mare al majorității parlamentare. Formarea unei mase critice suficient de mari încât să conducă la debalansarea majorității PSD-ALDE depinde de gradul de nemulțumire din cele două partide.
Dacă Victor Ponta va reuși să convingă un grup destul de consistent de parlamentari să-l urmeze, el ar putea urma traseul unui Gabriel Oprea. Sfârșitul partidului său a fost previzibil, însă UNPR a făcut jocurile politice o bună bucată de vreme. A susținut guvernele girate de Traian Băsescu, pentru ca apoi tot Oprea să pună o pietricică la temelia USL.
Rolul partidelor mici desprinse din partidele mari nu poate fi ignorat. Ele își fac simțită prezența în momentele de răscruce. Dar când nu sunt momente de răscruce în viața politică românească? După alegerile prezidențiale din 2004 echilibrul politic s-a rupt.
Mandatul prezidențial de cinci ani, pus față în față cu mandatele parlamentarilor de patru ani, a rupt echilibrul politic. Mai longeviv cu un an decât orice guvern, președintele se află într-o poziție privilegiată. El este cel care încurajează fracționarea partidelor în cazul în care majoritatea parlamentară îi este ostilă.
Exact într-o astfel de situație ne aflăm acum. PSD și ALDE au o majoritate confortabilă în parlament. Victor Ponta poate fracționa PSD, iar dacă Daniel Constantin mai poate rupe ceva din ALDE, teoretic, ei pot forma un grup parlamentar care să pună în pericol majoritatea care susține guvernul Grindeanu.
Pe moment atât Ponta cât și Daniel Constantin exclud orice colaborare cu partidele pro-Iohannis. Într-adevăr este greu de văzut un Victor Ponta alături de președintele Klaus Iohannis.
El, în situația în care va fi urmat de un grup de parlamentari, poate fi văzut acționând în interiorul majorității PSD-ALDE. Are acum ocazia să-și arate recunoștința față de Călin Popescu Tăriceanu, care a rămas alături de el după ieșirea PNL din USL.
Ponta ar putea suplini eventuala plecare a lui Daniel Constantin din ALDE. Întărirea partidului lui Tăriceanu în raport cu PSD i-ar putea conferi ALDE o nouă poziție în guvern.
Victor Ponta pare acum un jucător singuratic, însă rolul său nu poate fi neglijat. El va avea un cuvânt greu în stabilirea pozițiilor de putere din interiorul majorității PSD-ALDE.
