Asculta acest articol
În perioada 1930-1940, la Liceul “Mihai Eminescu” din Satu Mare, a predat limba română Vasile Scurtu. Numele său apare pe un tablou din incinta Colegiului. De asemenea, numele lui Vasile Scurtu este cinstit astăzi în municipiul Satu Mare, apărând pe una din plăcuțele cu numele personalităților de pe Aleea Corneliu Coposu.
Activitatea distinsului profesor și om politic a fost considerată de o asemenea importanță încât biografia lui a deschis, în 2012, seria “Caietelor eminescienilor sătmăreni”, realizată de Ovidiu T. Pop și Viorel Câmpean, la acel volum conlucrând și Aurel Pop. Vasile Scurtu este de asemenea onorat cum se cuvine în județul său natal, Bistrița-Năsăud.
Anii de formare
Vasile este primul copil din familia lui Larion şi Susana din Parva, comună unde s-a născut în 15 mai 1906. Cea care îi va insufla dragostea pentru carte este Susana, mama lui, care, asemenea Smarandei lui Creangă, învaţă să scrie şi să citească alături de el, vrând să-şi vadă feciorul om cu multă învăţătură.
Cele dintâi învăţături şi îndemnuri le primeşte de la dascălul său George Ciocârlă şi de la preotul Vasile Coşbuc din satul copilăriei sale.
A plecat din Parva în “Blajul românimii nordice”, cum era numit Năsăudul, sau oraşul academicienilor. Aici se afirmă ca un elev sârguincios, premiant în activităţile şcolare, drept pentru care este ajutat cu o bursă grănicerească. În anul 1926 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie în cadrul Universităţii “Regele Ferdinand” din Cluj, pe care o termină cu succes şi în anul 1930 este numit profesor titular de limba şi literatura română la Liceul “Mihai Eminescu” din Satu Mare. Aici va lucra şi soţia sa Ileana, colegă de facultate, pe catedra de limba germană.
Un talent didactic rar
Vasile Scurtu îşi câştigă foarte repede dragostea şi aprecierea elevilor, dar şi a colectivului în care a intrat. Era tânăr şi plin de entuziasm, călăuzindu-l dragostea pentru profesia care şi-a ales-o. Aici îi va cunoaşte pe viitorii săi prieteni şi colegi Aurel Şorobetea şi Octavian Ruleanu.
Din amintirile lor rezultă că Vasile Scurtu avea un talent rar întâlnit. Reuşea să convingă cu uşurinţă, iar prin claritatea ideilor şi farmecul expunerii captiva întreaga asistenţă.
Într-un studiu intitulat “La aniversare’’, Nae Antonescu spunea: “Vasile Scurtu îşi desfăşoară activitatea la Liceul Mihai Eminescu în perioada 1930-1941. De numele acestui harnic profesor se leagă începutul studiilor sătmărene. El devine iniţiatorul studierii trecutului cultural al părţilor sătmărene. În perioada cât a fost profesor la liceul din Satu Mare, a depus eforturi sistematice atât la catedră, cât şi în cadrul cercetărilor ştiinţifice, îndeosebi istorie, folclor şi lingvistică’’.
În 1939 a publicat cartea dedicată celui care a fost primul profesor de limba română la Liceul Regesc Catolic sătmărean, ulterior Liceul “Mihai Eminescu”, carte intitulată “Petru Bran. Un luptător al trecutului românesc din Satu Mare”.
Într-un alt studiu dedicat profesorului Vasile Scurtu, Octavian Ruleanu scrie într-un mod tot atât de elogios: “Era un element deosebit de dotat profesional, cu o vocaţie certă pentru cariera aleasă. Receptiv la nou, era printre puţinii admiratori pe atunci ai poeziei moderne, răspândind de la catedră dragostea faţă de simbolistul Ştefan Petică şi faţă de poezia declarativ muzicală a lui Ion Minulescu”.
Vasile Scurtu era principalul coordonator al festivalului de teatru organizat de elevii de la Liceul “Mihai Eminescu”. Începând cu anul 1934, este în fruntea Societății de lectură a elevilor de la Liceul “Mihai Eminescu”. Despre activitatea lui la Liceul “Mihai Eminescu”, Nae Antonescu afirma: ”Primul gând al profesorului s-a îndreptat spre sprijinirea societății de lectură a elevilor și biblioteca școlii. A îndemnat pe elevi să citească, le-a cultivat gusturile și preferințele pentru literatura română și universală. An de an numărul volumelor din biblioteca școlară a crescut sub privirea oblăduitoare a lui și a celorlalți profesori ai liceului, Eftimie Pandrea și Traian Marcu.”
Un pasionat cercetător
Ţinutul Sătmarului îi oferă posibilitatea să se afirme, nu numai pe plan profesional, ci şi în domeniul cercetării ştiinţifice. Întegrându-se foarte repede în specificul zonei, Vasile Scurtu îşi creează un front larg de muncă pe tărâm lingvistic şi istoric.
Se dovedeşte foarte interesat în problemele specifice ale regiunii de graniţă, se implică în problemele folosirii limbii române în administraţie, devenind un adevărat tribun al acesteia. Dovedind bune calităţi organizatorice şi administrative, a fost promovat în funcţia de director la Liceul comercial de băieţi din acest oraş.
Viceprimar liberal
Funcţia de onoare pe care o va ocupa însă şi care a rămas în analele oraşului Satu Mare a fost cea de viceprimar, în perioada 1933-1937, când la guvernare se afla PNL. Este alături de Ştefan Benea, primarul oraşului, doctor în drept şi licenţiat al Academiei de Înalte Studii Comerciale.
În această calitate a avut sarcini multiple, ocupându-se în mod deosebit de domeniul socio-cultural căruia i-a acordat o mare atenţie. A înfiinţat trei şcoli primare şi s-a interesat de soarta celor existente, a ridicat monumente, s-a numărat printre iniţiatorii Casei Naţionale, astăzi Casa de cultură, a fost un valoros publicist în coloanele ziarelor locale “Afirmarea”, “Graniţa’’,. “Frontul’’, “Gazeta’’ şi a condus “Gazeta Sătmarului’’ ca organ politic săptămânal.
Rod al muncii sale din acești ani sunt și lucrările “Trei ani de muncă (1933-1936)”, dedicată activității comisiei interimare a municipiului Satu Mare, din care făcuse și el parte, precum și “Ghidul municipiului Satu-Mare”. În 13 decembrie 1936 la Satu Mare au fost organizate ample manifestări cu ocazia dezvelirii monumentului dedicat părintelui dr. Vasile Lucaciu. Vasile Scurtu a ținut atunci o conferință, tipărită un an mai târziu într-un volum cu titlul “Probleme naționale la granița de vest”.
Alături de prietenul său Octavian Ruleanu, Vasile Scurtu este membru activ al despărţământului ASTRA Satu Mare, fiind prezent la toate manifestările culturale din cele mai îndepărtate colţuri ale judeţului, sprijinind cu vorba şi în special cu faptele, ba chiar şi cu punga larg deschisă, toate acţiunile cu caracter românesc. Dintre conferințele organizate de ASTRA și susținute de Vasile Scurtu la Satu Mare amintim: “500 de ani de la moartea lui Alexandru cel Bun”, “Îndemnare la cultivarea graiului românesc” și “Grănicerii năsăudeni”. Numele său îl găsim și printre conferențiarii angrenați în cadrul programului de culturalizare organizat de ASTRA în așa-numitele Școli Țărănești.
Vasile Scurtu a rămas o personalitate marcantă în istoria oraşului Satu Mare, recunoscută în multe documente ale vremii, prin faptul că a contribuit prin efortul, dragostea şi priceperea lui la revigorarea vieţii de aici. În 5 noiembrie 1936 activitatea merituoasă a lui Vasile Scurtu a fost răsplătită cu Ordinul ”Coroana României” în grad de Cavaler, conferit prin Decretul Regal nr. 2428 din 5 noiembrie 1936, Brevet nr. 61379 din aceeași dată.
Exil și închisoare
Perioada Dictatului de la Viena îi aduce şi clipe de suferinţă. Este nevoit să se refugieze peste Carpaţi, soartă pe care o îmbrăţişează mulţi dascăli români din Transilvania. Între anii 1941-1943 se stabileşte la Craiova, unde va lucra ca professor de limba română la Liceul “Fraţii Buzeşti’’. Spre sfârşitul anului 1943 este numit inspector şcolar în minister, fiind repartizat să răspundă de mai multe judeţe din Transilvania. Îşi va pune casa din Parva, rămasă nelocuită, la dispoziţia inspectoratului şcolar pentru a o transforma în local de şcoală.
Pentru doi ani este numit director al Liceului “George Coşbuc’’ din Năsăud, după care în 1948 se stabileşte la Cluj, acolo unde soţia sa, Ileana, moştenise casa părinţilor ei.
În 1949 îşi susţine teza de doctorat cu titlul “Termenii de înrudire în limba română’’, care îl va consacra mai târziu ca pe un mare lingvist. La Cluj va lucra ca profesor la Seminarul Pedagogic Universitar, acolo unde îl are elev pe viitorul actor Florin Piersic.
Între anii 1952-1954, Vasile Scurtu trece printr-un exerciţiu de suferinţă. Este condamnat la închisoare, fără să fie judecat. Mai întâi este trimis la muncă la GAS Mogoşoaia, apoi trece prin temniţele de la Gherla, Lugoj şi Galaţi, făcându-i viaţa un adevărat calvar. Se întoarce acasă cu sănătatea zdruncinată, fără să afle însă motivul condamnării sale. Abia în 1993, la insistenţele fiicei sale, care ajunge în posesia dosarului personal, se află sentinţa: “Condamnare administrativă. Membru PNL’’. Acest lucru Vasile Scurtu nu l-a aflat niciodată.
Lucrări de căpătâi
După eliberare a lucrat câteva luni ca zilier, a fost apoi câțiva ani bibliotecar, iar din 1959 a fost profesor la Școala de cântăreți bisericești a Arhiepiscopiei Ortodoxe din Cluj.
Vasile Scurtu a fost membru al Institutului de Lingvistică, al Societății Române de Lingvistică Romanică și al Societății de Științe Filologice din Cluj. Opera capitală în ceea ce privește cercetarea ținutului românesc Ugocea, deloc cercetat până la el, o constituie lucrarea “Cercetări folclorice în Ugocea românească (Jud. Satu-Mare)”, publicată în 1942, sub auspiciile Academiei Române.
Unul dintre ultimele articole care i-au apărut lui Vasile Scurtu în cursul vieții a fost “Itinerar coșbucian în Transilvania”, care a văzut lumina tiparului în volumul “Studii despre Coșbuc”, apărut în 1966 la Cluj, A mai colaborat de-a lungul anilor la “Anuarul Arhivei de Folclor”, “Arhiva someșană” (Năsăud), “Cercetări de lingvistică”, “Studii și cercetări de lingvistică” (Cluj), “Familia” (Oradea), “Transilvania” (Sibiu). Alături de prof. univ. dr. Sever Pop a colaborat la Atlasul Lingvistic Român, ca specialist pentru zona Satu Mare.
Lucrarea care îl va aşeza în panteonul lumii ştiinţifice este “Termenii de înrudire în limba română’’, publicată în anul 1966, care va fi premiată de Academia Română cu premiul “Timotei Cipariu’’, fiind prima lucrare românească de onomasiologie şi printre primele din lume.
În 19 septembrie 1968, la Cluj, Vasile Scurtu a încetat din viață.
Articolul de față se bazează pe biografii publicate la Satu Mare și în ziarul bistrițean “Răsunetul”.
Fii primul care comentează