Asculta acest articolUnul dintre cele mai așteptate evenimente organizate în timpul vacanței parlamentare este “:coala de vară de la Băile Tușnad”. De ani buni Viktor Orban participă cu regularitate la cursurile de vară “Tusvanyos” din stațiunea baleneară. Aflată la a 25-a ediție, școala de vară a devenit foarte populară datorită unor declarații venite în special din partea pastorului Laszlo Tokes. Folosite ca argumente anti-maghiare de partidele naționaliste sau cu tentă naționalistă din România, ele nu s-au constituit într-un program foarte ferm nici în partea maghiară, nici în cea română.
Traian Băsescu s-a remarcat și el ca un participant foarte activ atâta vreme cât a fost președinte. Rămas fără funcție a devenit un politician oarecare și prin urmare anul acesta nu a participat.
Din partea oficialităților române evenimentul și-a pierdut interesul. Președintele Iohannis a devansat cursurile și a făcut o vizită în Harghita și Covasna cu câteva zile mai devreme. Actualul premier Mihai Tudose are alte preocupări și încă nu s-a remarcat prin declarații politice de program. Nici Liviu Dragnea nu s-a evidențiat prin declarații care să facă deliciul presei în problema maghiarimii. Mai degrabă are o poziție permisivă datorită voturilor parlamentarilor UDMR.
Avem, așadar declarații dintr-o singură parte. Viktor Orban a abordat teme de politică externă. Premierul Ungariei se declară un susținător al președintelui Donald Trump, mizează pe securitatea oferită de NATO.
Dacă oficialii români sunt recunoscuți pentru fidelitatea față de UE, premierul Orban se numără printre cei care critică birocratismul organismelor europene, globalismul excesiv de care profită în primul rând țările dezvoltate.
Fără să o arate în mod deschis, Liviu Dragnea are o poziție neașteptat de apropiată de a premierului Ungariei în problema multinaționalelor, a lui George Soros. Dar în timp ce Viktor Orban își poate transpune ideile în practică, în România deși PSD-ALDE are o majoritate confortabilă în parlament nu poate pune în practică un program de protecție a valorilor naționale, de ordin economic, financiar și chiar judiciar.
Viktor Orban devine un model “ascuns” pentru mulți politicieni români. La fel ca Donald Trump, criticat pe față, însă recunoscând că sunt necesare măsurile gândite de el, mai ales în problemele migrației și implicării serviciilor de informații în combaterea terorismului.
Prezența, și discursul lui Orban, trebuie privite și prin prisma alegerilor de anul viitor din Ungaria. Cu greu se poate imagina o epocă post-Orban. O schimbare radicală a politicii Budapestei este improbabilă atâta vreme cât Fidesz are o susținere populară semnificativă.
Nu se poate face nicio apropiere cu PSD sau chiar cu alianța PSD-ALDE, care a obținut un scor care teoretic i-ar fi permis să ia ce măsuri dorea. Diferența vine din Constituție. Ungaria este o republică parlamentară, președintele având un rol decorativ. În situația României președintele este cea mai importantă piesă pe tabla de șah a puterii indiferent că se află la putere sau în opoziție. Evident, raportat la partidul său. În România niciodată un premier nu va avea atâta putere câtă are un prim ministru maghiar. Prin urmare, Viktor Orban poate fi luat ca model mai degrabă de un președinte decât de un omolog constituțional al său.
