Asculta acest articolAjunsă la mijlocul perioadei de 30 de zile, campania electorală pentru alegerile europarlamentare pare extrem de dezlânată. Mesajele prea lungi nu reușesc să atingă partea sensibilă a alegătorilor. Cele mai multe sunt goale, lipsite de conținut, demagogice și practic nu spun nimic. Poate că partidele au ajuns la concluzia că pozele însoțite de niște cuvinte nu au cum să atragă alegătorii. Lipite pe stâlpi, pe garduri sau pe ziduri, aburcate între doi stâlpi, bătute de vânt și de ploaie, dau o imagine jalnică, dar corectă, a impasului în care se află partidele politice.
Singurul slogan care a reușit să atragă atenția asupra lui este cel al PSD. Nu pentru că transmite ceva cu totul deosebit, ci pentru că a reușit să-i enerveze pe adversari. Nu avem de unde ști cum ar fi decurs campania electorală fără acest slogan, dar în linii mari el nu schimbă în mod esențial opțiunile alegătorilor.
Cam toate partidele au adoptat slogane în care este vorba despre români sau România. PMP zice “Ridicăm România” și face un joc de cuvinte între mișcare și schimbare. PNL vorbește despre “eurocampioni la fapte”, iar PDL cheamă Europa în fiecare casă. FC propune schimbarea cu “Forța”, în vreme ce UDMR se limitează să spună “Mergem mai departe”.
Cu excepția celui al PSD, niciun slogan nu a făcut valuri. În următoarele două săptămâni partidelor nu le rămâne decât varianta de a-și prezenta prin viu grai ofertele sau să producă materiale pentru presa scrisă. În perioada care a mai rămas mesajele pot fi rearanjate, limpezite, făcându-se abstracție de sloganele care s-au dovedit fără impact.
De fapt, contează acțiunile fiecărui partid. De pildă PNL a reușit să interzică folosirea siglei USL în 17 județe. În compensație, PSD anunță că a demarat lucrări la câteva autostrăzi. Fiecare punctează cum poate. Traian Băsescu anunță că îl va toca mărunt-mărunt pe Victor Ponta în fiecare zi. PSD răspunde amenințându-l pe președinte cu o nouă suspendare.
Fiecare alegător înțelege ce poate. Cei mai mulți nu sunt deloc mulțumiți de aceste oferte și preferă să nu meargă la vot. Cei care sunt hotărâți să-și exercite dreptul de a alege urmăresc cu atenție desfășurarea campaniei electorale și se străduiesc să analizeze prestația fiecărui partid pentru a vota în cunoștință de cauză. În ciuda impresiei de harababură, există destui cetățeni care cred cu toată sinceritatea în programele partidelor, în promisiunile politicienilor.
Se vorbește, totuși, foarte puțin despre Uniunea Europeană, despre politicile comune ale țărilor componente. Încă se simte în tot ce fac și spun europarlamentarii noștri că simțim că suntem tratați ca o țară de mâna a doua. Cu alte cuvinte, nu ne simțim în Europa acasă la noi, impresia că suntem tolerați este încă foarte vie. Prea puțin sau aproape deloc dezbat candidații pentru Parlamentul European criza din Ucraina, locul și rolul pe care și-l rezervă Federația Rusă în lume. În general eurocandidații lasă pe umerii partidelor povara campaniei electorale.
Un alt element perturbator este suprapunerea temelor prezidențiale peste problematica europeană. Pentru ca harababura să fie completă, în câteva județe au intervenit și campaniile pentru ocuparea unor locuri în Parlamentul României. În acest vacarm multielectoral, partidele care reușesc să se facă mai bine înțelese, care vor lansa mesaje mai simple, mai clare, vor avea de câștigat.
