Asculta acest articolMăsurile pompieristice luate în urma unor evenimente tragice, soldate cu victime omeneşti, continuă să fie regula care întăreşte excepţia. După un an şi trei luni se repetă scena cu discoteca incendiată. De data aceasta, din fericire, nu par să fie morţi. Rămân însă la fel de multe semne de întrebare. Ca şi la sfârşitul anului 2015 se vorbeşte despre o mână criminală, despre o conspiraţie menită să discrediteze guvernul. Asta este, totuşi, prea mult.
La baza tezei ar sta şi mesajul preşedintelui. În realitate, mesajul nu cuprinde nimic demn de atenţie, cu excepţia faptului banal al atenţionării că “până nu vom înţelege odată pentru totdeauna că legea e una pentru toţi, societatea va fi mereu în pericol.”
Dar acest mesaj nu a fost decât vârful unui aisberg. Preşedintele a şocat întreaga ţară făcându-şi apariţia la o acţiune de protest din Capitală. Şocul a fost cu atât mai mare cu cât mitingul nu era autorizat. Prin urmare, se speculează că preşedintele, ca parte a Executivului, a participat la o acţiune anti-guvernamentală.
Luaţi prin surprindere, liderii PSD nu au avut nicio reacţie. De altfel, Liviu Dragnea şi premierul Grindeanu încă nu au sosit din Statele Unite, unde au participat la ceremonia de învestire a preşedintelui Donald Trump. Acesta să fi fost adevăratul motiv al apariţiei preşedintelui Iohannis în plină stradă? Lovitura de imagine pe care au dat-o cei doi păleşte în faţa acestei acţiuni fără precedent pentru un preşedinte.
Nici Traian Băsescu nu a avut un asemenea curaj. este ca şi cum preşedintele Ion Iliescu ar fi mers în Piaţa Universităţii împreună nu cu minerii, ci cu protestatarii.
De la un preşedinte se aşteaptă altfel de mesaje. Se aşteaptă mesaje de unitate, de îndemn la unitate şi efort comun. Klaus Iohannis, pentru a suplini lipsa unei opoziţii puternice, a preluat rolul de lider al opoziţiei.
În acest fel nu se poate adresa decât acelei părţi din populaţie care a votat orice altceva decât PSD şi ALDE. Despre un efort comun nu poate fi vorba nici atunci când este ceva de făcut în domeniul legislativ, nici în domeniul social şi economic.
Nu se poate cădea de acord asupra celor mai mărunte probleme, cum ar fi regulile şi normele după care funcţionează o discotecă. În aceste condiţii cum s-ar putea ajunge la un compromis în probleme de mare importanţă? Un până la urmă banal proiect de lege, a graţierii şi amnistiei, nu poate fi dezbătut public fără să fie politizat. Nu a avut parte de o dezbatere publică adecvată proiectul salarizării unitare.
De aici s-ar putea trage concluzia că fiecare parte – şi ne referim aici la puterile din stat, implicit de separaţia lor – deci fiecare parte trebuie să vadă de sarcinile conferite de lege. Când preşedintele invocă respectarea legiilor de către toată lumea, în primul rând ar trebui să se includă pe domnia sa.
Problema este că nu ştim cu exactitate ce prerogative are, până unde i se întinde jurisdicţia. De pildă are dreptul să ceară guvernului retragerea proiectului de lege privind graţierea şi amnistia de la dezbaterea publică? De ce poporul să nu aibă voie să dezbată orice, de la legea căsătoriei între persoane de acelaşi sex până la legea protecţiei animalelor sălbatice?
Cum va reacţiona PSD? Ce contramăsuri va lua majoritatea parlamentară împotriva preşedintelui care a participat la un miting ilegal? Nu se ştie, dar putem bănui că ne aşteaptă o criză politică fără precedent. Este posibil ca PSD şi ALDE să demareze procedurile de suspendare a preşedintelui? Consecinţele acestui gest nemaivăzut nu vor întârzia să apară.
