Asculta acest articolDupă o primă săptămână de tatonări, partidele și candidații intră într-o nouă etapă. A doua săptămână este decisivă pentru adoptarea adevăratelor strategii.
Dacă până acum s-au mângâiat, pe măsură ce trece timpul relațiile dintre candidați vor fi tot mai tensionate. Fiecare consideră că celălalt i-a furat puncte importante din program. Din experiența campaniilor trecute, în cea de-a doua săptămână încep atacurile la persoană.
Partidele caută punctele vulnerabile ale adversarilor. Nimic nu mai seamănă cu ceea ce a fost în precampanie sau în primele zile de campanie. Timpul presează. Electoratul începe să fie mai atent la oferte, la candidați, la reprezentanții candidaților. Se intră într-o etapă nouă, în care electoratul este ceva mai selectiv.
Partidele mai mici încep să se familiarizeze cu politica. După primele contacte cu alegătorii prind curaj pentru că, de regulă, oamenii sunt nemulțumiți de cei care i-au condus, adică de partidele mari. La rândul lor, partidele mari încearcă pe de o parte să se obstrucționeze, pe de altă parte își intensifică munca de teren și caută noi formule de a se adresa electoratului prin intermediul mass media.
Majoritatea sondajelor situează procentul nehotărâților undeva între 10% și 15%. Este vorba despre persoane care intenționează să meargă la vot, dar nu s-au decis cu cine să voteze. În cea de-a doua săptămână a campaniei începe să scadă procentul nehotărâților. Tacticienii și strategii știu acest lucru și își îndeamnă candidații să acționeze în forță. Dar tot pe măsură ce se apropie jumătatea perioadei de campanie alegătorii își modifică opțiunea. Renunță la un partid sau la un candidat pentru că au constatat că nu le mai reprezintă interesele.
În actuala campanie, există câteva partide care se adresează aceluiași electorat. PNL și ALDE își dispută fostul electorat liberal. De asemenea PNL și PMP își dispută fostul electoral PDL. Cum bătălia are trăsături de război mondial, mai este deschis un front. PSD și ALDE se bat pentru fostul electorat USL. Aici mai intervine UNPR, formațiune care a contribuit la victoriile USL. Are partea lui din fostul electorat USL și o formațiune mai nouă, PPU-sl. Fostul partid al lui Dan Diaconescu încearcă să recupereze alegătorii PP-DD din 2012, prin PND.
Un partid istoric precum PNȚCD face încercări de recuperare a votanților țărăniști. În sfârșit, UDMR este supraocupat cu mobilizarea populației maghiare, căutând noi motive de a-i determina să se prezinte la vot. În localități cu populație mixtă, așa cum este de exemplu și Satu Mare, s-ar putea să fie o ultimă șansă ca UDMR să câștige primăria, pentru că peste patru ani primarii vor fi aleși din două tururi. Este un argument care s-ar putea să dea rezultate mai bune decât orice altă promisiune.
Contrar previziunilor, campania electorală din Capitală nu reușește să capteze atenția întregii țării. Nu există candidați de mare autoritate și prestigiu, cum erau pe vremuri Traian Băsescu, Sorin Oprescu, Mircea Geoană, Adriean Videanu, Vasile Blaga. Actualii candidați sunt politicieni din linia a doua. Niciun lider național nu s-a învrednicit să–și depună candidatura.
Băsescu a motivat că nu și-a depus candidatura pentru primăria generală pentru că i s-a deschis un dosar penal. Tăriceanu s-a eschivat, despre candidatura Alinei Gorghiu sau a lui Vasile Blaga nici nu putea fi vorba. Nu candidează nici liderii partidelor mai mici, precum UNPR, PPU-sl, PNȚCD etc. Liviu Dragnea și Victor Ponta au aruncat-o în luptă pe Gabriela Firea. Pentru că Bucureștiul nu mai oferă un model, campania electorală din țară se desfășoară haotic, fiecare județ având specificul său, temele sale.
