Asculta acest articolBune-rele, cu aceste partide trebuie reconstruită România. Când se va întâmpla acest lucru? Nu după ce se va termina pandemia. A doua zi după alegeri lupta politică ar trebui pusă la păstrat până peste patru ani, la viitoarele alegeri. Este, desigur, o utopie. A doua zi după alegeri începe următoarea campanie electorală. De exemplu, Charles de Gaulle a fost scârbit că imediat după terminarea războiului partidele și-au reluat vechile obiceiuri ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.
Eroul care salvase Franța a înființat un fel de asociație civică, dar cu care nu a făcut mare lucru. Cam același lucru a încercat să-l facă și fostul președinte Emil Constantinescu după anul 2000. Asociațiile civice sunt bune, dar nu rezistă în fața partidelor.
Din nefericire, în România după cel de-al doilea război mondial viața politică s-a schimbat în mod radical. Partidul comunist a desființat partidele istorice, iar liderii lor, mare parte dintre ei participanți la actul Unirii din 1918, au fost întemnițați. Comuniștii aveau propria lor idee despre reconstrucția țării. Au reconstruit-o până s-a prăbușit de tot. Să sperăm că partidele actuale au învățat ceva din experiențele trecutului.
Făceam mai sus o apropiere între Charles de Gaulle și Emil Constantinescu, însă nu putem compara decât naivitatea lor de a încerca să înlocuiască, sau să învingă partidele, cu o asociație civică. Marele general și-a dat seama și s-a angajat puternic în viața politică a Franței. Emil Constantinescu a rămas un visător. Am recurs la un exemplu din Franța pentru că am preluat modelul francez în multe domenii. Problema este că nu modelul reconstruiește o țară, ci viziunea unei persoane. De Gaulle avea o viziune. Pe care și-a și impus-o.
Cine este omul cu viziune în România anului 2020? Datorită arhitecturii constituționale a României nimeni altcineva nu-ți poate impune punctul de vedere decât președintele.
Ion Iliescu a dominat scena politică zece ani. Traian Băsescu a fost capo di tutti capi alți zece ani. Prima parte a mandatului președintele Klaus Iohannis și-a dedicat-o luptei împotriva PSD. Primul an al celui de-al doilea mandat, de asemenea președintele s-a ocupat de PSD, și în paralel de pandemie.
Indiferent de scor, după alegerile de duminică guvernul va fi format în jurul PNL. Așadar, președintele nu va avea un guvern ostil. Important este să nu aibă niciun parlament ostil. România grav lovită de pandemie nu se poate reconstrui decât prin conlucrarea triadei președinte-guvern-parlament.
Viitoarea Sfântă Treime Constituțională Președinte-Guvern-Parlament ar trebui să colaboreze cel puțin următorii trei ani. Prin anul 2023 se pot gândi și la alegerile generale din 2024. O colaborare perfectă între cele trei instituții fundamentale ale statului este de domeniul fantasticului. Cu actualii lideri politici nu ne putem gândi doar la război, nu la pace. Politicienii noștri sunt mai degrabă războinici decât constructori. Spiritual nu sunt pregătiți pentru pace. Au calificări pentru demolare, nu pentru restaurare.
Președintele și PNL nu se gândesc decât cum să distrugă în totalitate PSD-ul. Ca pe un rău absolut. PSD nu se gândește decât la cum să-și pregătească revanșa la viitoarele alegeri. Să nu uităm că în 2024 vor fi alegeri locale, parlamentare și prezidențiale. Plus euroalegeri. Toate patru într-un an. Se presupune că la alegerile din 2024 se va câștiga tot sau se va pierde tot.
Ca să nu piardă tot, PNL trebuie să demonstreze că a reconstruit România. Dacă dă greș marea victorie va reveni adversarului natural, un partid de stânga, PSD sau, cine știe, Pro România.
Dacă PSD pune umărul la reconstrucția țării șansele să câștige alegerile următoare scad semnificativ. Iată un motiv serios să facă o opoziție dură. Ca să revenim la modelul francez, politicienii noștri ar trebui să știe că după o dezvoltare economică impetuoasă, Franța a intrat într-o criză economică profundă după mișcările studențești din 1968, extinse apoi la nivel național, care au impus majorarea salariilor cu 23%. Acea majorare i-a fost fatală Franței, care putea deveni motorul economic al Europei, în locul Germaniei. Din păcate noi nu avem un general De Gaulle. Deși acum avem nevoie de el, nu cred că-l putem găsi nici până în 2024. Că generalul francez avea viziune o demonstrează și refuzul lui de a primi Marea Britanie în Piața Comună. Spunea că vecinul de peste Canalul Mânecii nu are spirit de solidaritate european. A avut dreptate. Peste o jumătate de secol Marea Britanie ieșea singură din Uniunea Europeană.
Dacă facem un mic recurs la istoria campaniilor prezidențiale oare nu Ludovic Orban, dintr-un elan devenit viral pe internet, îl saluta pe viitorul președinte Klaus Iohannis ca pe “marele general”? Iată că avem și noi generalul nostru!
Asta cu condiția să nu se comporte ca unul în rezervă, atent doar la partea protocolară a funcției, la accesoriile inerente statutului de șef al statului.
Același De Gaulle spunea la sfârșitul războiului: șef avem, nu avem stat. Printre altele, în următorii ani trebuie reconstruit și statul.
