Asculta acest articol
În ultima dintre cele trei stagiuni petrecute de Teatrul de Nord la Casa de Cultură a Sindicatelor, s-au distribuit și la spectacolele secției române chestionare cu privire la preferințele publicului. Probabil comedia a câștigat detașat sondajul, lucru de altfel obișnuit în asemenea consultări, iar conducerea Teatrului chiar a oferit, la revenirea în Sala Mare din strada Horea, o stagiune dominată copios de textele comice.
Am avut parte de comedie bulevardieră franceză, comedie clasică românească, comedie americană modernă, comedie de ultimă oră și chiar comedie renascentistă. Spectatorii dornici de relaxare au avut așadar destule motive de râs, realizările teatrale fiind desigur concepute destul de diferit și nu întotdeauna la fel de inspirat. Spre bucuria noastră, nu prea am avut parte de umor grosier, cum se practică prin serialele TV autohtone. Teatrul încă ține la o anumită eleganță.
Le-am consemnat pe toate, în ordinea aparițiilor, în cronicile din Informația de Duminică. Acum, pentru că secția română nu a mai organizat o gală de final de stagiune, ne propunem noi să aruncăm o privire retrospectivă asupra celor văzute pe scena sătmăreană din octombrie 2016 până în iunie 2017.
Recitaluri actoricești de pomină
Referindu-ne deocamdată doar la comedii, rămâne memorabil recitalul oferit de Vasile .Blaga în piesa scrisă parcă anume pentru el de Cornel Udrea, “Ai promis, te rog să mori!”. Un spectacol regizat de Andrei Mihalache care a avut parte și de o reprezentație de gală la Cluj-Napoca, un text complex și ofertant care i-a oferit lui Blaga ocazia de a arăta tot talentul său comic cu accente melancolice, care l-a făcut atât de îndrăgit. Un spectacol care nu se va juca des, dar care va rămâne în amintirea tuturor celor care l-au văzut.
Un alt recital actoricesc de pomină a oferit Ioana Cheregi în “Desculț în parc” de Neil Simon, în regia Laurei Moldovan. Am descoperit și aici o actriță completă, al cărei talent înflorește sub o conducere regizorală competentă. De altfel Ioana a câștigat recent premii de interpretare și pentru rolul asumat în “Edmond” de David Mamet, un spectacol al Teatrului Municipal din Baia Mare. Și acolo, și în “Desculț în parc”, și în spectacolele ImproȘtim, relația ei sentimentală și profesională cu Andrei Stan se arată de foarte bun augur și le dorim amândurora texte care să-i pună cât mai bine în valoare în anii care vin.
Ciprian Vultur a fost din nou centrul de greutate în mai multe spectacole, cu rolul principal din “Cină cu proști”, un spectacol îndrăgit de public din prima clipă, regizat bine de Daniel Vulcu, și mai ales cu rolul de jolly-joker al lui Iordache din “D-ale carnavalului”, pe finalul stagiunii, un spectacol care în mod normal ar trebui să țină afișul și în stagiunea viitoare.
Și totuși, în opinia noastră, spectacolul care a marcat această stagiune nu a fost o comedie, ci mai curând o dramă. “Cabinierul” de Ronald Harwood, în regia lui Ovidiu Caița, a fost prima premieră și a oferit o altă prestație impresionantă a celor doi actori, Ciprian Vultur (din nou) și Radu Botar, într-un decor de mare expresivitate realizat de Alexandru Radu (care a primit de curând o nominalizare la premiul Festivalului “Atelier” de la Baia Mare). Viața nu înseamnă doar râs, iar acest spectacol te lasă cu o senzație de catharsis deplin, fiind ceva mai mult decât două ore agreabile la teatru.
Revelații și căderi
Cornel Miron s-a impus publicului prin rolul din “Desculț în parc” și monodrama “Treisprezece”, puțin jucată, din păcate. Crina Andriucă a lăsat o impresie plăcută atât în “Lumânărarul” – altminteri o cădere grandioasă – cât și în “Ai promis, te rog să mori!” și suntem foarte curioși s-o vedem într-un rol mai consistent în viitor. Spectacolele pentru copii fie s-au menținut într-o rutină comodă, fie s-au complăcut în divagații mult prea complicate pentru vârsta celor mici (cum s-a întâmplat în “Adevărata poveste a celor trei purceluși”). În altă ordine de idei, ni se pare inadmisibil faptul că în holul Sălii Mari încă nu au revenit fotografiile actorilor, căci fără ei Teatrul ar rămâne doar o clădire renovată corect, dar lipsită întrucâtva de farmecul de altădată.
Fii primul care comentează