Asculta acest articolMarian Munteanu, personaj fascinant apărut odată cu fenomenul Piaţa Universităţii, revine în viaţa politică după o absenţă de 26 de ani. Numită “Alianţa Noastră România”, după o formulă ce se regăseşte în anumite ţări din afara UE, noua construcţie politică se doreşte a fi deopotrivă expresia patriotismului, tradiţionalismului şi ortodoxiei.
De aici tendinţa de a-l apropia pe Marian Munteanu de o anumită latură a legionarismului. Nu ştim dacă Nicuşor Dan, liderul Uniunii Salvaţi România, are o ideologie. În schimb, fostul lider al studenţilor încearcă să fie exponentul unei ideologii care să mişte “sentimentul românesc al fiinţei.” Nouă, şi totuşi veche, această ideologie are partea sa de demagogie. Va prinde sau nu, rămâne de văzut.
Fără să o spună explicit, “Alianţa Noastră România” se raportează la “Uniunea Salvaţi România”. Tinerele formaţiuni ţin neapărat să salveze România, fiecare în felul său. Partidul lui Nicuşor Dan a luat startul la Bucureşti, obţinând un scor neaşteptat. Marian Munteanu s-a remarcat tot cu ocazia alegerilor locale, însă în alt sens. Invitat să candideze la Primăria Generală din partea PNL, după o scurtă campanie de presă, liderii PNL au ajuns la concluzia că nu este persoana potrivită.
De la PNL, Munteanu face pasul spre PNŢCD. Recent cooptat în Alianţă, teoretic, vechiul partid din Transilvania dă nota de tradiţionalitate necesară unei construcţii politice de acest fel. Că PNŢCD nu mai are forţa de altădată contează desigur, însă este luat în alianţă pentru imagine. Cine se va lăsa cucerit de noul jucător politic? În niciun caz adepţii, atâţia câţi îi are, ai Uniunii Salvaţi România. Cele două se situează pe poziţii divergente, net concurenţiale pe probleme punctuale.
Nicuşor Dan se opune construcţiei Catedralei Neamului, în timp ce Marian Munteanu îşi face un punct important în program din susţinerea acestui proiect. De fapt, unul are o platformă de primar, propunându-şi să salveze fiecare oraş în parte din România, în vreme ce altul are un program prezidenţial. Marian Munteanu se proiectează în poziţia celui ce are în fişa postului cultul pentru istorie, pentru eroii neamului, pentru păstrarea tradiţiei, a celui ce nu ezită să rostească cu voce tare cuvinte ce par desuete, precum patriotism, patrie, popor, naţie, ortodoxie românească.
El readuce în actualitate un fel de fundamentalism care, de fapt, nu a prins decât pe termen scurt, în anumite circumstanţe istorice. Întrebarea este dacă biserica ortodoxă va fi receptivă la acest tip de ideologie. Nicuşor Dan nu are nicio ideologie. La Bucureşti şi-a propus să salveze clădiri, deschizând sute de procese celor care ridicau blocuri printre case sau în parcuri.
Desigur, fiecare localitate are ceva de salvat. Depinde în ce măsură vor fi găsiţi oameni potriviţi să aducă voturi pentru USR. Ambele formaţiuni întâmpină probleme, neavând structuri teritoriale. Dar principalul obstacol în calea lor este puzderia de partide mici. De regulă, electoratul acordă şanse unui singur partid nou. PP-DD a fost în această situaţie. De data aceasta stau călare pe pragul electoral cam prea multe partide.
ALDE, PMP au deja siguranţa că vor trece pragul. USR şi în ultimul moment şi Alianţa Noastră, ca şi M10, se consideră şi ele îndreptăţite să intre în Parlament. Dar trebuie să recunoaştem că dintre toate doar partidul lui Marian Munteanu vine cu o ideologie. Că se va transforma sau nu într-o simplă demagogie rămâne de văzut.
