Asculta acest articolPe vremuri fostul PD avea ambiția să-și organizeze congresele în stil american. Adică cu săli pline de stegulețe, muzică antrenantă, mult entuziasm, fiecare candidat prezentându-și propria platformă. Un spectacol de acest tip a avut loc cu ocazia înfrângerii lui Petre Roman de către Traian Băsescu.
Învinsul s-a supărat și a părăsit partidul. La fel s-a întâmplat și când platforma lui Vasile Blaga a fost preferată în locul celei a Elenei Udrea.
Învinsa, împreună cu mentorul Băsescu, s-au supărat și și-au făcut alt partid.
La PSD situația este ușor diferită. Întotdeauna favoritul este președintele în exercițiu. În cazul desemnării prezidențiabilului acesta se lasă rugat să candideze. Ne aducem aminte cât de greu s-a lăsat înduplecat Victor Ponta să intre în cursa prezidențială. Dar nu era decât un moft. Liderului îi place să fie rugat. Așa se întâmplă și acum. Vioricăi Dăncilă pare să-i convină să fie rugată insistent să se sacrifice pentru partid și să accepte să devină candidatul prezidențial al partidului.
La partidele mai noi nu s-a instituit o regulă foarte clară, dar din ce deducem noi Dacian Cioloș s-a autopropus să devină candidat prezidențial, iar Dan Barna a procedat la fel. Adică oamenii s-au autopropus.
Pentru alegerile prezidențiale din 2019 cele două partide, USR și PLUS, au decis că vor avea un candidat comun. Astfel într-o dată de 13, căzând sâmbăta, fiecare formațiune în mod separat își votează candidatul. Nu e nicio surpriză că USR îl desemnează pe Dan Barna, iar PLUS pe Dacian Cioloș.
Congresul este o simplă formalitate. La fel și Consiliul Național la PLUS. Sunt chestiuni statutare pe care cele două formațiuni aliate țin să le respecte. Odată desemnați candidații, urmează sondarea lor.
Sondajele vor decide. Tot sondajele sunt invocate și la PSD. Cine iese primul va intra în cursa electorală. Nu se prea crede în sondaje, dar iată că sondajele sunt suverane.
La PNL nu s-a făcut niciun sondaj. Klaus Iohannis a anunțat că va candida pentru un nou mandat și a devenit automat prezidențiabilul PNL.
Aici ne despărțim de americani. Donald Trump, cât este el de președinte, intră în alegerile interne ale Partidului Republican și dacă nu obține suficiente voturi nu va fi candidatul partidului la președinție. La fel se întâmplă și la Partidul Democrat. Desemnarea prezidențiabilului se face în urma unor adevărate alegeri. La noi sondajele decid. Adică puțin peste o mie de cetățeni luați la întâmplare.
Cum sondajele sunt suverane, deși în 13 iulie se decide candidatul USR și în aceeași dată candidatul PLUS, abia pe la sfârșitul lunii iulie se va afla numele candidatului trimis să-l înfrunte pe Klaus Iohannis. Evident și candidatul PSD. De care cam toată lumea crede că USR-PLUS va trece ușor. Și astfel în turul doi se vor confrunta doi candidați de dreapta. Speculații se pot face, adevărul se va vedea la vot.
Numele cavalerului trimis să se bată cu Iohannis în numele PSD va fi aflat și mai târziu, abia pe la începutul lunii august. Există o singură dilemă: candidatul să fie din interiorul partidului sau dinafară.
În interior Viorica Dăncilă este favorita echipei de conducere, iar Gabriela Firea este cel mai bine cotată în sondaje. Candidatul dinafară ar fi Călin Popescu Tăriceanu în cazul unui candidat unic PSD-ALDE și o figură încă fără chip și nume, un fel de extrapolitician așteptat să câștige prezidențialele în numele PSD.
Cu atâtea frământări în rândul tuturor partidelor alegătorilor li se cam face lehamite de alegeri. Dar entuziasmul revine odată cu adunarea de semnături de la popor necesare pentru înscrrierea oficială în cursă.
