Asculta acest articolO democrație funcționează ca un motor în doi timpi: putere și opoziție. În momentul în care unul dintre pistoane este înlocuit cu alte elemente deja vorbim despre un sistem defect.
Nimeni nu poate pretinde că în România lucrurile funcționează la parametri normali. Puterea nu este putere în adevăratul sens al cuvântului, iar în locul opoziției îi țin piept alte instituții.
De cine este reprezentată puterea? În primul rând de președinte, în al doilea rând de partidele sau coaliția care formează majoritatea parlamentară și propun și susțin un guvern. La noi președintele se consideră și chiar este un opozant al majorității parlamentare, al partidelor care formează această majoritate și al guvernului. Cum să funcționeze și cum poate fi condusă o țară de două forțe contrare? De vină este sistemul constituțional. De teama revenirii dictaturii, legislativul a împărțit puterea în două ramuri distincte, în două centre de putere. În primul rând ar trebui să colaboreze, dar la noi nu fac decât să se contreze. Președintele se situează de partea opoziției, în fapt rămânând fără putere.
Pe de altă parte, majoritatea și guvernul nu au o putere adevărată pentru că o serie de decizii sunt cenzurate de președinte.
Opoziția stă și mai rău. Este dezbinată. PNL, este principal partid de opoziție, dar nimeni nu-l tratează ca atare. USR este un experiment eșuat, în vreme ce Traian Băsescu, liderul unui partid mic se consideră adevărata voce a opoziției. Nu se află însă doar în opoziție cu partidele majoritare, ci și cu președintele țării. UDMR stă în espectativă, înclinând ușor spre coaliția PSD-ALDE.
Trecând peste rolul presei, care în cazul în care opoziția este slabă, preia rolul acesteia, s-a ajuns la o anomalie și mai mare. Rolul opoziției politice a fost preluat de justiție, mai exact de DNA. Această instituție înființată special pentru a ancheta faptele de mare corupție, ține practic piept puterii. Pentru PSD și ALDE principalul adversar a devenit DNA. Aflate față în față, PSD și ALDE se comportă ca doi adversari tradiționali. Ca niciodată, au apărut nume de procurori care, la fel ca niște politicieni, sunt acuzați de fapte de corupție.
Mai mult decât atât, s-a declanșat o luptă internă în interiorul DNA, ca și cum procurorii s-ar fi molipsit de năravurile politicienilor. Păcat, mare păcat că o instituție fanion, cu o imagine foarte bună atât în țară cât și în străinătate, a ajuns într-o asemenea situație.
Luptele politice, normale în cazul partidelor, s-a extins în instituțiile care ar trebui să fie deasupra oricăror lupte și interese politice. Instituțiile mass media s-au aliniat. Se află fie într-o tabără, fie în alta. Statul le conferă dreptul la libera exprimare a opiniilor, dar iată că opiniile lor sunt previzibile. Partizanatul politic este depistabil în toate instituțiile. Știm ce orientare politică are Procurorul General al României. Este normal?
O mențiune aparte, în sens pozitiv, merită SRI. După perioada binomului, această instituție pare să se fi reașezat în matca ei constituțională. Este de așteptat să procedeze la fel și fostul său partener și colaborator de anchete, DNA. Cum se vor așeza toate instituțiile în matca lor constituțională? Printr-un consens național, pornind de la președinte până la ultimul partid parlamentar. În caz contrar, trăind într-un sistem defect, ne vom defecta toți, de la mic la mare, de la opincă până la vlădică. Așteptările sunt mari, dar iată că și împotriva președintelui Iohannis începe o nouă campanie, pornind de la presupuse fapte de corupție săvârșite în perioada când era primarul Sibiului.
