Asculta acest articol
În ultimele zile, se discută foarte mult pe marginea iniţiativei ministrului educaţiei, Adrian Curaj, de a introduce unele criterii de performanţă în învăţământ, în funcţie de care se vor stabili salariile cadrelor didactice.
Interesant este că, iniţial, liderii federaţiilor sindicatelor din învăţământ au fost de acord cu ideea stabilirii unor criterii de salarizare, dar după ce au discutat cu colegii lor, şi-au schimbat opinia cu 180 de grade.
Criterii de performanţă
Este vorba de intenţia Guvernulului de a introduce criterii de performanţă în Legea salarizării unice. Asta înseamnă că, în cazul profesorilor, salariile vor creşte sau vor scădea în funcţie de cât de eficienţi şi de bine pregătiţi sunt ei. Altfel spus, pentru a primi salarii mai mari, profesorilor nu le va mai fi de ajuns gradul didactic, vechimea în muncă… Conform strategiei Ministerului Educaţiei, vor fi impuse criterii de performanţă cum ar fi: programe de studii suplimentare faţă de calificarea iniţială; diplomă de doctor; participarea la atragerea de finanţări extrabugetare pentru unitatea de învăţământ; participarea în comisiile de organizare şi desfăşurare a examenelor şi concursurilor naţionale; participarea la programe şi proiecte educaţionale, centre de documentare şi informare, laboratoare etc; participarea în comisii de la nivelul unităţii de învăţământ.
Opoziţie categorică a liderilor sindicali
Majoritatea profesorilor se opun categoric iniţiativei, în primul rând din cauză că o astfel de măsură ar otrăvi atmosfera din şcoli. Simion Hancescu, liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, o spune pe faţă: “Salarizarea de bază în funcţie de performanţă ar isca un război în şcolile din România”. În schimb, Ioan Drăgan, prim-vicepreşedinte al Federaţiei Sindicatelor din Educaţie Spiru Haret, are o interpretare proprie a propunerii Guvernului. “Am analizat acest subiect şi în şedinţa de la Carei şi este în discuţie şi în şedinţele zonale din Satu Mare şi Negreşti Oaş. Este un punct de vedere conturat deja privind dificultatea unei evaluări corecte şi obiective prin criterii de performanţă. Considerăm că nivelul salariile trebuie să fie acoperit prin legea salarizării şi acesta reprezintă cuantumul minim, de bază. Diferenţierea salarială se poate face prin fonduri de premiere, salarii de merit sau gradaţii de merit. Proiectul avansat de minister cuprinde în mare parte criterii regăsite în gradaţia de merit. Avem practica gradaţiei de merit şi cunoaştem dificultatea ierarhizării dosarelor.
Părerea sindicaliştilor este că acest proiect este doar o intoxicare mediatică pentru a se trage de timp în promulgarea Legii salarizării bugetarilor. Nivelul salariilor din grile este un proiect, aplicarea va fi eşalonată şi condiţionată de fundamentarea în Legea bugetului, deci ca atare mai sunt multe etape până la o creştere reală şi aplicată la nivelul procentelor avansate în media şi aşteptate de sindicalişti.
Legea bugetului în baza costului standard acoperă doar parţial în acest an salarizarea, iar banii pentru plata unor sentinţe neplătite nu sunt prevăzuţi”, a încheiat Ioan Drăgan.
O idee practică
Directorii cu care am stat de vorbă spun cu toţii că se ridică numeroase obstacole în aplicarea acestei legi. Iată însă şi o idee mai practică, emisă de Csaba Csintalan, directorul Şcolii Gimnaziale Dr. Vasile Lucaciu Satu Mare. El susţine că ar fi foarte eficientă o măsură prin care, lunar, 2% din fondul de salarii să rămână la dispoziţia consiliilor de administraţie din unităţile de învăţământ pentru a-i recompensa pe cei mai merituoşi profesori.
Liderii sindicatelor din învăţământ au anunţat că o întâlnire pe această temă va avea loc cât de curând.
10 comentarii
A propos de comentariul semnat “Babacu”. Scolile care au 80% dintre elevi cu statut de navetisti pot fi puse in aceeasi oala cu cele care au elevi doar din oras? Stiti cat de greu ii este unui elev sa plece de acasa pe la 6 si ceva dimineata si sa ajunga acasa pe la 3 sau mult mai tarziu (5-6 )? La fel, cu bacul. Pentru un elev necajit si navetist este destul de greu sa ia bacul azi. De vina sunt programele supraincarcate, profesorii care aproba, in graba, fara sa le citeasca deloc, manulalele cu care se lucreaza la clasa, lipsa manualelor (eficiente). Parca totul este impotriva elevului, a parintilor, a scolii. Starea materiala de doi bani, foamea, saracia toate astea il demoralizeaza pe elev. La ora 9 se termina painea cu untura impachetata de multe ori in ziarul vechi. Nici la intoarcerea acasa nu ii asteapta prea multe bunatati. Poate gradina de sapat sau lemnele de taiat sau alte treburi. Ce spuneti de elevul de clasa a X-a care a afirmat cu lacrimi in ochi: “Nu pot sa fac tema, NU AM TIMP!” Adesea parinti ii scot de la scoala ca sa ii trimita la lucru. Asta inseamna abandon scolar. Scoala e de vina? Parintii pot fi convinsi o data, de doua ori sa lase copilul la cursuri, apoi, gata! Nu ii poti invinui nici pe ei. Daca ar fi mai multe locuri de munca, asta ar ajuta si ar schimba si starea elevului.
Au si sindicatele partial dreptate. Cine evalueaza indeplinirea sau nu a criteriilor, care sint unitatile de masura obiective? Pentru profesori este foarte greu de stabilit si ar apare tot timpul tensiuni, pentru ca nu totul depinde de ei, Chiar si acum exista tensiuni la stabilirea indemnizatiei de merit.
Mai degraba cred ca acele criterii de performanta ar trebui stabilite pentru unitati de invatamint, nu individual pentru profesori. Ma gindesc la rata abandonului scolar in scoala respectiva, rata de promovabilitate la BAC, rata de integrare a absolventilor pe piata muncii, numarul de olimpici etc. Pentru unitatile scolare mai performante s-ar aloca un buget de salarii mai mare. Nu stiu, e doar un punct de vedere.
De cel mai important lucru nu se vorbește în discuțiile despre educație: de sunt așa de slabe rezultatele tuturor evaluărilor, inclusiv cele de la bacalaureat? Ce ar trebui făcut pentru a schimba lucrurile? Acei dascăli care au rezultate slabe își continuă nestingherit activitatea clar defectuoasă, și mai cer și salarii mai mari.
retarzi produceti pe banda rulanta, salarii/ore muncite vreti de rupeti ham’u, o mare gramada dintre voi aveti nevoie de un examen psihologic in regim de urgenta, facut pe bune, nu la repezeala…daca ati fi la privat, n-ati ramane ca performantza 30% angajati…dar noi platim, sa faceti voi un mare nimic…ajung la angajare fara sa stie sa-si citeasca contractul de munca, fara sa stie pe ce planeta sunt…proaspat scoliti de catre voi..vreti sa vomit pe voi sau pe ei? cum naiba absolvent de 12 clase scrie intr-un ritm de clasa III-a? ce sa mai vorbim de gramatica…in loc sa va predati demisiile in cor, cereti salarii in cor…halal tagma, bafta si hai la 4000 ron salar pe “dejaba”
Probabil nu ați citit care sunt aceste criterii. Nu e vorba de frică. E vorba de faptul că dacă sunt dascăl, eu trebuie să predau, să învăț copiii și multe altele, în niciun caz să cerșesc la instituții fonduri extrabugetare pentru a avea salar mai mare. Asta e treaba managerului să asigure condiții optime și să aducă bani în școală, sau, renunțăm la manageri și ne descurcăm fiecare cum poate.
O altă aberație este doctoratul (care de altfel e recompensat cu 15%). Credeți că educatoarea/învățătoarea va preda altfel la clasă dacă va avea doctorat?
Activitățile extracurriculare vor exploda și presiunea va fi asupra părinților (financiar). Oriunde vrem să ne deplasăm trebuie să cerem bani de la părinți. Dacă vom face săptămânal excursii, teatru…vor reacționa părinții că nu rezistă financiar. Mai sunt acolo multe aberații. Citiți criteriile și apoi vorbiți!
1. Cine poate defini criteriile de performanţă în fiecare domeniu de activitate? Chiar dacă ar fi puse pe hârtie, ce ar însemna ele pentru sănătate, poliţie, dascăli?
2. Dacă un profesor de matematică pregăteşte foarte bine un elev pentru olimpiadă şi acelaşi copil (cum se întâmplă mereu) este capabil să meargă şi la alte materii, ce se întâmplă? Olimpiadele sunt organizate în aceeaşi zi. Va fi o vânătoare de elevi şi nu toţi vor concursuri. Nu este bine deloc. Despre diverse activităţi, să nu mai vorbim. Şi încă ceva: sunt elevi care spun Nu oricărei forme de activitate extraşcolară: nu vreau, nu pot, sunt timid, mie nu-mi place să fac aşa ceva. Cu tot simţul didactic, nu poţi obliga un elev să îl ajuţi să fie pus în valoare.
3. “atragerea de finanţări extrabugetare pentru unitatea de învăţământ”. Asta le întrece pe toate! Aşa de necăjiţi am ajuns încât să dăm ordin dascalului să îşi lase clasa şi să stea cu mâna întinsă la cerşit? Unii vor reuşi, majoritatea NU! Care altă instituţie este umilită în acest fel? Nu sunt de ajuns scrisorile trimise părinţilor, diplomele, materialul didactic, fişele de lucru şi multe alte lucruri pe care dascălul de plăteşte? Să mai caute şi bani pentru şcoală?
Domnule ministru, vă respect dacă ne respectaţi. Vom lua exemplu de la dv în soluționarea fondurilor pentru scoală. Dar parcă ieri se vorbea despre pedepsirea cu închisoarea a dascălilor care cer (adună) bani. Care spusă este valabilă, domnule ministru, că eu nu mai știu ce să mai cred.
4. Salariul e una, recompensa e altceva.
Să dăm drumul iar la fabrica de doctorate? În ideia măreață de a plăti după performanță se poate ascunde un șantaj.Ca la concursurile de directori: se înscrie cine vrea și ia cine “trebuie”.
D-lor profesori de ce va este frica???????Pai daca sunteti f.b. pregatiti atunci care-i problema????Vreti salarii babane puneti osul la treabaOK Ca de cerut e foarte usor
Da de ce numai profesorii ? Si ministru : daca nu a făcut nimic notabil in mandat sa fie obligat prin lege sa dea banii de salariu pe care i-a încasat înapoi. Sau vrem dreptate dar numai pentru catei ?
profesori de 2 lei