Asculta acest articolFără să fie de nimic anunțată, o neașteptată campanie de promovare a miniștrilor tehnocrați a demarat zilele acestea. Sunt figuri noi, fără apartenență politică, dar discursul lor sună a ceva foarte, foarte cunoscut. Parcă am mai auzit de la alții de dinaintea lor această poveste. Nici o idee nouă, nici o concluzie pe care nu am mai auzit-o. Nicio proiecție de viitor care să-i facă pe oameni să–și recâștige încrederea în guvern.
Cu aceleași resurse, fără obligații politice, tehnocrații nu reușesc să urnească lucrurile din loc.
S-a schimbat ceva în bine după instalarea guvernului Cioloș? Am putea începe de la orice minister. Să vorbim despre ministrul Culturii? A reușit să se certe cu toate organizațiile profesionale. Pe motiv că a fost pus în funcție de “stradă”, simte că nu are nicio obligație față de nimeni.
S-au accesat mai multe fonduri europene? Agricultorii simt că ministerul de resort este condus de un tehnocrat, nu de un politruc?
Miniștrii tehnocrați fac o politică fără partid. Cu diferența că nu au nicio obligație față de nimeni. Nici măcar față de cetățeni. Dar, cum se spune, cui pe cui se scoate.
De stradă au fost puși, tot de stradă ar putea fi dați jos. Lipsește doar un imbold. Care, ca întotdeauna, vine de la un partid politic. Dacă PSD se supără, poate declanșa în orice moment o revoltă populară de proporții.
Și societatea civilă, asociată politicii de dreapta, ar putea ajunge într-un punct în care să spună că s-a săturat de acest guvern și vrea altul.
Poziția guvernului Cioloș este foarte ingrată. Pe de o parte, are obligații față de așa-zisa “stradă”, pe de altă parte față de președinte. Nu ar dori cu niciun chip să supere foarte tare nici PNL-ul, partid care prin tot ce face lasă să se înțeleagă că guvernul tehnocrat este al lui.
Premierul Cioloș nu poate fi acuzat de rele intenții. Ar vrea să facă multe, dar se pare că nu poate. Oamenii pe care i-a ales, sau i-au fost impuși, nu sunt somități în domeniile lor. Ba s-ar putea spune că sunt medii spre mediocri. Nu sclipește niciunul. Nici Vasile Dâncu, datorită anturajului.
Nu excludem faptul că ne-am putea înșela. Poate că guvernul acesta este foarte bun. Face lucruri bune, pune țara pe picioare, dar în mod atât de subtil încât nu observă nimeni. Tehnocrații lucrează în subteran, ca niște mineri, pentru ca dintr-o dată să scoată la suprafață imense cantități de aur pur.
Această impresie cade odată ce miniștrii au decis să iasă în public. Vin cu sacul gol. Spun la unison că ei au la dispoziție doar un an. Spun că nu fac politica niciunui partid. Spun că se vor întoarce de unde au venit odată ce se va sfârși mandatul de un an. Adică și-au luat concediu fără salariu pentru a salva țara aflată într-un moment dificil. Asta lasă să se înțeleagă.
Suntem în pragul primei campanii electorale din acest an. Se fac pregătiri intense. Se fac și se desfac liste de candidați. Se fac primele tatonări în vederea realizării unui nou sistem de alianțe. Și tocmai acum apar și miniștrii. Nu spunem că nu ar avea voie, dar parcă ar trebui să-i lase pe politicieni să se confrunte singuri, fără niciun ajutor din exterior.
