Asculta acest articolDacă PSD și-a epuizat toate soluțiile ar fi timpul să se retragă de la guvernare. Ezitările, tatonările, lipsa de hotărâre, indeciziile caracterizează activitatea PSD încă de la câștigarea alegerilor din 2016.
Capul vidrei, având în vedere că a prezentat protocoalele dintre SRI și DNA ca o hidră, trebuie tăiat dintr-o lovitură. Nodul gordian, cum PSD a descoperit un “stat paralel” trebuia dezlegat cu sabia, ca Alexandru Macedon.
Dacă a descoperit că multinaționalele fentează impozitele trebuia să ia măsuri legale imediat, nu să umble cu fofârlica “taxei pe lăcomie”.
PSD a reușit să dărâme două guverne proprii, dar nu a reușit să modifice ceea ce promitea că va modifica. A sucombat cam în tot ce a întreprins. Până și în lupta internă cu Victor Ponta și Gabriela Firea a înregistrat un eșec.
Înafară de cifre nu are nimic de arătat. Iar cifrele sunt cifre, pot fi permutate după cât de deștepți sunt programatorii. Sau eminența cenușie Darius Vâlcov. Diferențele dintre ceea ce sunt considerate “rezultate” și “eșecuri” sunt atât de mici încât nu pot fi diferențiate. Singurul rezultat palpabil al PSD este umflarea aparatului bugetar.
PSD conduce România cu 1,3 milioane de salariați de stat. Nu toți reprezintă masa lui electorală, dar creșterea exagerată a salariilor în raport cu activitatea lor crează dezechilibre pe care le suportă cei aproximativ patru milioane de angajați din economia reală.
PSD a inversat prioritățile. În loc să investească, apoi să împartă, a început să împartă din ceva ce nu exista decât pe hârtie.
PSD este un partid obosit. Însuși liderul partidului pare să fi fost covârșit de muncă. Liviu Dragnea are probleme de sănătate într-un moment în care trebuie să străbată țara în lung și-n lat.
Nu este ușor. PSD se află sub o teribilă presiune. Ca niciodată până acum, liderii social democrați sunt întâmpinați peste tot cu huiduieli. Este puțin spus huiduieli. Modul în care sunt agresați nu doar verbal, ci și fizic, este fără precedent. S-a născut un nou tip de protestar, mai aproape de huliganismul de stradă decât de politica democratică.
Așa cum PSD nu a avut nicio limită în a face praf din tot ce a atins, la fel protestatarii nu au nicio limită în a se manifesta huliganic.
Huliganismului politic al PSD ce se dorea subtil i se răspunde cu înjurături, zeamă de roșii și ouă clocite.
Lipsa unui lider autentic, fie el de stânga sau de dreapta, înclină balanța puterii după cum bate vântul. Partidele nu mai sunt în concurentță, ci se ciomăgesc. În lipsa ideilor, dau cu parul. Ieri au fost incidente la mitingul PSD de la Brașov. Și vor fi în continuare incidente de câte ori liderii PSD vor ieși în stradă.
Nu există niciun mare orator care să capteze atenția tuturor alegătorilor, indiferent de opțiunile lor politice. Vina nu este doar a partidelor, ci și a zișilor simplii cetățeni. Opinia publică pare la fel de puțin pregătită pentru o reformă reală ca politicienii.
Scena politică a momentului seamănă cu un pod plutitor. Nu se știe cine-l manevrează, nu se știe dacă va ajunge pe malul celălalt sau va fi luat de valuri.
Se așteaptă soluții. De unde vor veni? Din păcate, nu doar în România situația este îngrijorătoare. Recent în Olanda, țara domnului Frans Timmermans, care dă lecții despre UE, alegerile au fost câștigate de un partid care militează pentru ieșirea Olandei din UE.
Din acest punct de vedere România stă foarte bine. Nu a apărut încă un curent eurosceptic. De unde se poate trage concluzia că românii așteaptă soluții de la instituțiile europene.
