Asculta acest articolPersonaj intrat în atenția opiniei publice pe ușa din dos, ca asociat și apoi ca inamic al celebrului Sorin Ovidiu Vântu, în anii săi de glorie ocultă, Sebastian Ghiță este prototipul tânărului de succes. A făcut bani mulți în urma afacerilor IT, și-a tras o televiziune pentru ca la un moment dat să–și forțeze steaua norocoasă intrând în politică. Este om de afaceri, este tânăr, dar a decis că trebuie să facă politică de stânga. O contradicție în termeni.
Este atât de radicală încât nici nu mai este nevoie de altele și nu poate fi explicată decât printr-un interes de ordin personal. Cu o activitate precum a lui, nu poate avea convingeri de stânga.
Ca om politic nu s-a remarcat decât prin prietenia cu Victor Ponta. A avut, totuși, câteva ieșiri care au culminat cu intenția de a fonda un nou partid de stânga, ca alternativă la PSD.
Dar nu ca politician și-a câștigat notorietatea. A devenit o figură cunoscută ca unul dintre clienții DNA, ca un trofeu după care alergau procurorii și o parte a presei. După o perioadă destul de lungă în care au apărut pe surse diverse acuzații, în urmă cu câteva zile DNA a înaintat o cerere de reținere și arestare preventivă. Camera Deputaților urmează să se pronunțe miercuri asupra acestei cereri.
Sebastian Ghiță nu se consolează urmând exemplul ciobănașului din Miorița. Considerându-se nevinovat, el este decis să lupte. Astfel a avertizat că va rosti un discurs în Parlament, pe care îl anunță ca pe adevăratul său debut în politică. Nemulțumirea lui este că s-au scurs informații din dosarul său. El, care este acuzat că s-a folosit de secrete, tocmai este victima scurgerii unor secrete dintr-un dosar bazat pe secrete. Acesta pare să fie subiectul discursului anunțat din timp, ca un eveniment, evident pentru a atrage atenția opiniei publice asupra lui.
De ce este important acest eveniment? Pentru că Parlamentul, prin natura sa, ar trebui să fie o tribună de la care să se rostească discursuri istorice. Poate că ar trebui să i se ceară fiecărui ales să rostească un discurs care să-i definească personalitatea, să-i dezvăluie crezul, să-l transforme dintr-un cetățean de rând într-un ales al poporului. Desigur, Parlamentul nu este Academia Română, însă rolul său în dezvoltarea țării este deasupra oricărui dubiu. Depindem, ca țară, de acei oameni pe care-i vedem ridicând mâinile în Parlament și votând legi care guvernează viața fiecărui cetățean.
În ultima vreme cele mai importante momente din Parlament sunt cele în care se votează cererile de reținere și arestare preventivă. În rest, mai vezi câte un ales care caută soluții pentru fumători, unul care acuză polițiștii cu radare că stau la pândă să surprindă șoferii vitezomani, sau alții își votează pensii speciale. Această percepție negativă face ca în toate sondajele încrederea în Parlament să fie la un nivel foarte, foarte jos.
Poate că discursul domnului Sebastian Ghiță va avea darul să schimbe percepția asupra Parlamentului și implicit asupra aleșilor poporului. Dacă va fi atât de convingător, și va reuși să-i determine pe colegii săi să nu dea aviz pozitiv pentru reținerea și arestarea sa preventivă, cu adevărat se poate afirma că discursul său a fost unul istoric. Să așteptăm discursul.
