Se pune de-o afacere cu hidranţi aproape în faţa fiecărei case?

Asculta acest articol

Directorul Apaserv Ioan Leitner spune că nu se justifică instalarea atâtor hidranţi

În prezent este în discuţie un proiect de act normativ potrivit căruia,

fiecare gospodărie de la ţară ar trebui să aibă hidrant de incendiu. Lucrurile par încă insuficient de clare în ceea ce priveşte acest demers, dar un lucru este sigur – ideea în sine a stârnit o serie de controverse, dar şi nedumerire.

Unii specialişti în domeniu consideră că ar fi vorba despre o enormitate ca în faţa fiecărei case să existe hidrant. Cum un asemenea demers referitor la amplasarea hidranţilor nu este o distracţie ieftină, sunt puse o serie de întrebări cu privire la sursa de finanţare a investiţiei.

Se presupune că viitorul act normativ, dacă se va “naşte”, va fi în discordanţă cu alte prevederi legale, potrivit cărora hidranţii stradali, de la caz la caz, trebuie să fie amplasaţi la distanţă de până la 500 de metri unul de altul şi nu la câţiva zeci de metri.

Contactat telefonic, inginerul Ioan Leitner, directorul unităţii prestatoare în domeniul apă-canal, consideră că o prevedere legislativă privind existenţa hidrantului pentru fiecare gospodărie de la ţară este inoportună.

În majoritatea unităţilor administrativ – teritoriale ale judeţului care dispun de reţea de apă, există amplasaţi şi hidranţi pentru incendiu, la distanţa de până la 500 de metri unul de altul. Dacă până acum s-au montat preponderent hidranţi subterani, din această primăvară se vor monta doar hidranţi supraterani, care costă aproximativ 2.000 de lei bucata.

Suma include şi costurile de montare. Cât priveşte hidranţii de pe domeniul public, amplasarea lor intră în atribuţiile operatorului regional de apă-canal. Se respectă prevederile, încă în vigoare, privind distanţa dintre ei. Chiar este greu de imaginat existenţa hidranţilor în gospodăriile populaţiei mai ales de la sate.

Normativul P 118/2 recomandă instalarea hidranţilor la distanţe cuprinse între 100 şi 150 de metri în zonele locuite. Cantitatea de apă necesară pentru eventuale intervenţii se asigură de către investitor sau de către autoritatea publică locală.

Daniel Balogh, primarul comunei Craidorolţ consideră că hidranţii pentru incendii sunt necesari, numai că marea problemă este: cine trebuie să suporte costurile de achiziţie şi de montare a acestora? Marea majoritate a populaţiei, mai ales locuitorii de la sate, nu sunt atât de bogaţi ca să-şi permită o asemenea investiţie, chiar dacă ar înţelege gradul de utilitate al acestuia.

Înainte de a merge pe repede înainte cu un proiect de lege de asemenea factură, cu siguranţă este necesar un studiu de impact, de oportunitate. Poate un asemenea demers ar dovedi că între hidranţi poate fi o anume distanţă, poate 100 de metri, poate chiar mai mult.

Cu siguranţă trebuie să se aibă în vedere şi lăţimea străzii. Iniţiatorii acestui proiect de act normativ trebuie să ia în seamă şi dimensiunile reţelei de transport apă. S-ar putea ca reţelele actuale din mai multe comune să fie subdimensionate pentru a putea prelua o asemenea sarcină.

Referitor la comuna Craidorolţ, sunt străzile asfaltate, şanţuri betonate şi trotuare. Intervenţia în sensul amplasării de hidranţi ar presupune distrugerea unor investiţii realizate în timp.

Întrebarea firească ar fi: Din ce fonduri se pot repara pagubele care se produc prin demersul despre care vorbim? Iniţiativa privind amplasarea hidranţilor la distanţe mai mici decât cele prevăzute de normative s-ar putea pune în aplicare acolo unde se vor construi reţele noi de utilităţi.

Continuarea o puteţi citi în ediţia tipărită din data de 12 ianuarie.