Asculta acest articolDupă toate semnalele, în această toamnă vom avea una dintre cele mai slabe campanii electorale. Nu pentru că partidele nu ar avea ambiția de a ajunge la guvernare, nu pentru că persoanele înscrise în cursă nu își doresc să câștige suficiente voturi pentru a a ajunge în parlament, ci pentru că formațiunile politice sunt destructurate, iar liderii lor sunt în cea mai mare parte incompetenți.
Incompetența lor vine din incapacitatea de a înțelege rolul personalităților în viața politică, din incultură și nu în ultimul rând din predispoziția lor spre corupție. Când un lider de partid nu-și dorește decât să parvină, să-și rotunjească averea, să-și aranjeze rudele și prietenii politici, nu ne putem aștepta la nimic bun. Impresia generală este că, indiferent ce partide vor ajunge la guvernare, nu se va schimba nimic.
Nu s-a schimbat nimic semnificativ după ce a ajuns președinte Klaus Iohannis, nici după instalarea unui guvern tehnocrat. Nu s-a schimbat nimic în bine după plecarea lui Traian Băsescu. După ce USL a înregistrat una dintre cele mai mari victorii din istorie, un parlament cu aproape 70% majoritate, nu a reușit altceva decât să dea legi populiste, să afunde și mai adânc România în criză.
USL a dezamăgit, guvernul tehnocrat dezamăgește, noul PNL este un proiect eșuat, PSD este același partid nereformat, partidele noi nu sunt altceva decât extensii ale partidelor mari care preiau tot ce este mai rău de la partidele-mamă.
De ce ar avea cetățenii încredere în aceste formațiuni politice? Dacă politicianul care se bucură de ceea mai mare încredere este Gabriela Firea, urmată la un punct de Victor Ponta, probabil sunt cetățeni care pun la îndoială însăși ideea de partid politic și, implicit, de democrație reprezentativă.
Dacă, să zicem, nu prezintă încredere niciun partid luat în parte, un guvern de uniune națională ar rezolva problema încrederii că lucrurile se vor schimba în bine? Desigur. Este suficient să-i vezi la aceeași masă pe cei doi lideri care conduc cele mai mari partide ca să vezi în ceață viitorul României.
Vasile Blaga și Liviu Dragnea, punându-și minte lângă minte, adunându-și IQ-urile pentru un program comun de guvernare. Simpla lor alăturare poate naște suspiciune, dă fiori.
Conștienți parcă de ridicolul alăturării lor fizice, nicio televiziune nu a reușit să-i pună față-n față. Când nu se confruntă liderii, preferând să lase confruntarea pe seama partidelor, bătălia politică începe să semene cu o bătaie de stradă. Inconsistența liderilor naționali, iată unul dintre motivele pentru care clasa politică în ansamblul ei nu prezintă niciun fel de încredere.
Să nu se înțeleagă cumva că liderii actuali nu sunt inteligenți. Sunt extrem de inteligenți, însă inteligența lor se manifestă prin șmecherii, nu prin elaborarea unor programe. Alăturând cele două partide mari, în ipoteza unui guvern de uniune națională, vedem deja apărând la orizont “proiectul de țară”, cu principalele lui obiective, subliniate cu carioca roșie de Liviu Dragnea și cu o alta, la fel de groasă, însă de o culoare nedefinită, de Vasile Blaga și Alina Gorghiu.
Dacă încrederea în PSD și PNL poate fi pusă la îndoială de orice cetățean, chiar faptul că s-a ajuns la un guvern tehnocrat fiind dovada indubitabilă, ce pot oferi partidele mai mici în campania electorală în care intrăm? Călin Popescu Tăriceanu? O simplă privire peste umăr, la perioada când conducea un guvern minoritar, susținut din umbră de PSD, cam spune tot ce este de spus. Traian Băsescu? După un mandat de zece ani ce mai poți demonstra? USR? Iarna nu-i ca vara, nici România nu este Bucureștiul.
De la salvarea Bucureștiului la salvarea României este o distanță ca de la cer la pământ. Avem și alte opțiuni? Intrăm în cea mai slabă campanie electorală din câte am avut în ultimii 25 de ani. Nu pentru că electoratul nu este dornic de spectacole sângeroase, ci pentru că sunt slabe partidele politice, mai slabe decât au fost acum 4, 8, 12 ani. Suntem într-o situație asemănătoare celei din 2000, când un Vadim Tudor a ajuns în turul doi al prezidențialelor, iar un partid ca PRM a câștigat 25% din voturi. Tot atunci PN|CD a ieșit din istorie, iar marile personalități ale momentului, Stolojan și Isărescu, au luat câte 10 procente.
