Scriitorul și filosoful de origine română Elie Wiesel a încetat din viață

Asculta acest articol

Scriitorul și filosoful american de origine română Elie Wiesel, supraviețuitor al Holocaustului și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a încetat din viață sâmbătă, 2 iulie 2016, la locuința sa din Manhattan, New York, la 87 de ani.

Elie Wiesel s-a născut la 30 septembrie 1928, la Sighetu Marmației.

Primii ani ai vieții i-a dedicat studiilor religioase, deși tatăl lui îl încuraja să studieze ebraica modernă și discipline laice. Elli, prescurtarea de la Elizer, în copilărie era vorbitor a trei limbi: maghiara, româna și germana, pe care le folosea în comunitate, acasă se vorbea idiș. Rudele din partea mamei erau hasizi — aparțineau sectei iudaice hasidice, care impunea pe lângă trăirea mistică a membrilor ei și calitatea de stâlpi ai comunității, misticismul și arta conducerii fiind elemente de bază.

În 1944, Elie Wiesel împreună cu toți ceilalți evrei din oraș au fost deportați în lagărele de concentrare din Polonia. A trecut prin lagărele de la Buna, Gleiwitz și Buchenwald, reușind să stea cu tatăl său în tot acest timp până au ajuns la Buchenwald, unde acesta s-a stins din viață. A părăsit lagărul în aprilie 1945.

După război a stat câțiva ani într-un orfelinat francez, iar din 1948 a început să studieze literatura, filosofia și psihologia la Sorbona, Paris. S-a întreținut lucrând ca dirijor de cor și profesor de ebraică, a publicat în jurnalele franțuzești L’Arche și Israeli Yediot Ahronot.

Prima lucrare a lui Elie Wiesel a fost ‘And the World Remained Silent’ (900 de pagini), scrisă inițial în Idiș și publicată la Buenos Aires, Argentina (1954), carte de memorii, care după doi ani a apărut într-o formă restrânsă (127 pagini), în franceză, cu titlul ‘La Nuit’. Versiunea în engleză a memoriilor, a publicat-o în 1995, sub titlul ‘All Rivers Run to the Sea’.
După 1963 s-a stabilit în SUA, unde a predat științele umaniste la Universitatea din Boston și a scris pentru un jurnal de limbă idiș ‘Jewish Daily Forward’.

A publicat numeroase lucrări: studii iudaice, cărți despre Holocaust, eseuri politice și religioase.

A fost numit președinte al Consiliului Memorial al Holocaustului din SUA (inițial s-a numit Comisia prezidențială pentru Holocaust) de către președintele Jimmy Carter (1978), iar în 1995 a fost medaliat de președintele Ronald Reagan pentru realizările sale. A primit Premiul Nobel pentru Pace, în 1986.

Elie Wiesel a vizitat România în 1964 și în iulie 2002. A fost decorat de președintele Ion Iliescu cu Ordinul Național ‘Steaua României’, în grad de Mare Ofițer. De asemenea, a primit din partea președintelui Academiei Române, Eugen Simion, însemnele academice pentru calitatea de membru de onoare al acestei instituții (ales la 6 iunie 2001).

În 2007, Editura Trei i-a publicat volumul ‘Nebuna dorință de a dansa’ (Paris, 2006, cu titlul ‘Un désir fou de danser’), în traducerea lui Doru Mareș. În 2008, a publicat cartea ‘Le cas Sondenberg’.

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România îi poartă numele, iar cu ocazia vizitei sale în România a fost inaugurată, în orașul natal, o casă-muzeu, ‘Elie Wiesel’, relateazî Agerpres.