Asculta acest articolDestul de bine temporizat, procesul de fuziune dintre PNL şi PDL a atins punctul maxim la congresul de la sfârşitul săptămânii. Fără să existe în acte, noul PNL rezultat după absorbţia PDL, reprezintă, teoretic, dreapta unită. Probabil că nu va intra în conştiinţa publică până la desemnarea candidatului prezidenţial, dar este cert că există deja un partid de dreapta mare. Cum va evolua noul PNL rămâne de văzut.
Dacă pierde prezidenţialele, fuziunea nu se va definitiva. Dacă reuşeşte să bată candidatul PSD, cu siguranţă se modifică radical harta politică a României. PSD se va menţine foarte greu la guvernare. Mai mult, fără preşedinte, alegerile parlamentare din 2016 vor fi pierdute de PSD. Aşadar, PSD îşi joacă viitorul. Restul partidelor fiind în opoziţie statutul lor nu se schimbă. PDL, PNL, PMP au fost o perioadă destul de lungă la guvernare. Ele se pot împăca cu ideea că vor sta în opoziţie acest mandat şi chiar încă unul. Dar pentru PSD este vital să rămână la guvernare măcar un mandat întreg. Realitatea este că PSD nu a fost efectiv la putere din 2004.
Destinul celui mai mare partid stă în mâinile lui Victor Ponta. Întreaga responsabilitate atârnă pe umerii lui. Dacă se angajează în campanie şi pierde, nu doar cariera lui politică ia sfârşit. El aruncă PSD-ul într-o criză din care nu se ştie când şi-ar putea reveni. De aceea, este de la sine înţeles că PSD va trata cu cea mai mare responsabilitate campania electorală.
Cum se pregăteşte PSD de prezidenţiale? Prima constatare este că încă nu şi-a desemnat oficial candidatul. Preferă să pregătească terenul pentru eventualii aliaţi din turul doi. Cele mai mari speranţe şi le pune în Călin Popescu Tăriceanu şi partidul lui. Sondajele, comandate în acest scop, îl plasează pe Tăriceanu într-o poziţie bună, creditându-l cu un procent substanţial, de până la 10%. Este cam mult pentru un candidat care încă nu are partid. Chiar dacă ar fi aşa, are PSD siguranţa că alegătorii lui Tăriceanu îl vor vota în turul doi pe candidatul stângii? Nimeni nu poate fi sigur, şi cu atât mai puţin Victor Ponta.
PSD nu se poate baza doar pe partidul lui Tăriceanu. Trebuie să-şi atragă alegătorii din primul tur ai lui Dan Diaconescu, Corneliu Vadim Tudor, dar şi o parte, cât de mică, din electoratul UDMR. Desigur, PSD mizează în continuare pe moştenirea USL, mai precis pe electoratul care a crezut în priectul comun PSD-PNL, în prietenia Antonescu-Ponta. Depinde cum se va implica Antonescu în campanie, Deocamdată supărat pe Iohannis şi probabil şi pe PNL, fostul lider mai are, totuşi, un cuvânt de spus. În caz de criză, el îl poate înlocui pe candidatul dreptei. Aceasta ar fi iarăşi în defavoarea PSD. Crin Antonescu, orice s-ar spune, este pentru Victor Ponta un contracandidat mai periculos decât Klaus Iohannis.
Dar adversarul cel mai de temut al PSD este economia. Opoziţia critică mulţimea de taxe şi impozite, însă în rândul electoratului încă nu s-a atins un punct critic. Oamenii mai suportă. Se vor ivi probleme mari dacă într-adevăr rectificarea din august va fi negativă. Dacă nu se dau bani, ci se iau, suma vehiculată fiind de 2,5 miliarde de lei, administraţiile locale vor fi nemulţumite. Pe de altă parte, sondajele arată că 85% din cetăţenii cred că economia merge într-o direcţie greşită. Opoziţia va uza de toate informaţiile, de toate mijloacele, pentru a demonstra că PSD guvernează prost ţara. Nu trebuie ignorat nici adversarul numit Traian Băsescu. Dacă în tabăra dreptei unite, dar încă dezbinată, sunt o sumedenie de probleme, nici în tabăra PSD nu sunt doar motive de bucurie, voie bună şi optimism fără margini.
