Asculta acest articol“Informația de Duminică” a publicat un articol despre guvernele României. Trei prim miniștri asasinați, guverne schimbate la câteva luni de zile, ceea ce ar putea fi tradus prin instabilitate politică. Statistic, cele mai longevive guverne au fost în perioada comunistă. În perioada interbelică, la care de regulă ne raportăm ca la un reper de performanță democratică, și economică, s-au schimbat 25 de guverne. Mai des decât după 1989.
Prin urmare schimbarea celor două guverne într-un an de zile nu ar trebui să îngrijoreze până la isterie. Mai îngrijorătoare este lipsa de direcție a opiniei publice, lipsa unui proiect de țară din partea dreptei, măsurile haotice luate de un partid aflat în derivă, dar care nu are un adversar pe măsură.
Trecem, probabil, prin cea mai mediocră perioadă a istoriei postdecembriste. Niciodată partidele politice nu au fost conduse de lideri, de echipe atât de slab pregătite din toate punctele de vedere. Lipsa de cultură, combinată cu lipsa de pregătire profesională, lipsa de scrupule, pigmentate cu aplecarea atavică spre imoralitate și corupție, caracterizează o bună parte din clasa politică.
Ici-colo mai apare câte o figură de primar, de președinte de consiliu județean, care încearcă să facă altceva decât se face la nivel național. Dar insulele de performanță, profesionalism, competență și conștiință civică sunt rare. Ultimele două guverne au avut grijă să limiteze autonomia locală financiară prin măsuri care conduc la o centralizare excesivă.
Avid de bani, PSD a lăsat administrațiile locale fără mari sume de bani. Asta înseamnă investiții locale mai puține, mai puțini bani pentru sport și cultură, localități mai murdare. La marele protest de stradă nu s-au făcut auzite voci care să arate și această față a guvernării PSD-ALDE.
Ținta este alta. Asta dovedește lipsa de orientare, ignoranța protestatarilor. De aici până la convingerea că protestele sunt direcționate, că la mijloc este vorba despre o manipulare, nu este decât un pas.
PSD a înțeles acest lucru și nu-și face probleme. Atâta vreme cât nemulțumirile sunt îndreptate în altă parte, și viitorul guvern își va putea permite o centralizare a deciziei, o restrângere a autonomiei locale din punct de vedere financiar. Guvernul PSD bagă mâna cu nerușinare în buzunarul fiecărui cetățean.
Cum nu sunt semnale că se vrea o schimbare, o slăbire a centralismului “democratic”, nu contează cine este prim ministru, cine sunt miniștri, câte ministere vor fi, cum vor fi împărțite ministerele între cele două partide.
Atâta vreme cât nu se schimbă nimic de la un guvern la altul nu contează câți premieri vor fi în mandatul de patru ani. Ba chiar ar fi benefic să se schimbe trimestrial, așa de distracție. Fiecare membru PSD are șansa de a deveni ministru sau premier.
Pentru că oricum nu se schimbă nimic, președintele Klaus Iohannis nu are niciun motiv să refuze o propunere venită din partea PSD. Ce rost avea să o refuze pe Viorica Dăncilă?
Așa stând lucrurile, DNA își reintră în rol pescuindu-i pe cei cu probleme penale. I-a venit rândul vicepremierului Paul Stănescu, baronul de Olt.
Dar, așa cum s-a văzut la alegerile din 2016, populația este imună la penali. Îi votează pe cei care promit că dau mai mult. Cum PNL nu promite nimic, va trebui să aștepte mult și bine pe margine. Cu mâna întinsă spre Cotroceni, ba chiar și spre Bruxelles.
Am intrat în săptămâna facerii celui de-al treilea guvern PSD-ALDE. Nu este de așteptat nicio surpriză. Nu se va schimba decât numele premierului.
