Asculta acest articolS-a dus o săptămână grea, dar nici asta nu promite să fie mai lejeră. Urmează un examen greu. Cel de-al treilea guvern PSD-ALDE a intrat în evaluare. Excepție face primul ministru, după Liviu Dragnea, cel mai criticat personaj. Cea mai severă, mai apăsată critică vine din partea președintelui Klaus Iohannis. Opoziția nu ține seama de faptul că este vorba despre o femeie și folosește un arsenal de arme neconvenționale chiar pentru mediul politic.
Lupta dintre putere și opoziție este dură. Însă fără consecințe majore. Este doar un război al nervilor, de uzură, un fel de bătaie între mâțe. Unul zice una, altul zice alta. Scopul este să se jignească unii pe alții cât mai profund.
Nu se vede nici un pic de respect reciproc. Nu se pot bănui nici discuții civilizate în particular. Ruptura este totală și pe toate planurile.
Se vorbește despre un pact pe anumite domenii. De exemplu pe Justiție. Cum să se realizeze un asemenea pact pe o temă fără de care opoziția rămâne fără obiectul muncii de doi ani de zile? Și asta tocmai acum după ce ministrul Toader a propus revocarea procurorului general. Mai mult decât o revocare, este vorba despre un scandal în care a fost târât și președintele.
Tăriceanu vorbea despre un armistițiu. Nu prea se înțelege cum anume s-ar putea ajunge la încetarea ostilităților când și între PSD și ALDE au început șicanele. Anumite nemulțumiri sunt normale. Întotdeauna asociatul minoritar la guvernare, partidul mai mic, se va simți păcălit de partidul mare. PSD și PNL nu s-au înțeles nici când erau la paritate, ca părți componente ale USL. Acum este vorba despre un PSD ceva mai mare decât era pe vremea lui Ponta și de un ALDE mult mai mic decât era PNL-ul condus de Crin Antonescu.
Cu toate acestea, ALDE a reușit să se impună ca de la egal la egal. Asta numai în spațiul public. În spatele ușilor închise, acolo unde se iau deciziile, PSD își ignoră de multe ori partenerul. De aici o serie de nemulțumiri care ar putea merge până la ruperea alianței.
UDMR este formațiunea despre care aproape s-a uitat că face parte din majoritatea parlamentară. Prezența în spațiul public este mai modestă decât a fost încă de la înființarea UDMR. Nu intră în jocul politic al celor două partide de la putere, și nu dă niciun semn că ar intra în vreo negociere cu partidele din opoziție.
Are șansa de a se reînviora odată cu apropierea datei în care se dezbate bugetul. Deja s-a intrat în calcule. ALDE se pregătește să-și spună cuvântul mai apăsat. Ca partid liberal ar fi de așteptat să propună investiții mai substanțiale. Dar anul 2019 este unul electoral și, ca de fiecare dată, se iau măsuri populiste.
Pe întreaga perioadă a săptămânii trecute, opoziția a fost mai puțin prezentă. Pe ici pe colo se mai aude câte o declarație, însă se trage pe aceeași coardă. Nu vine cu nimic nou, așteptând doar greșelile acelor de la putere.
ALDE speculează lentoarea PNL și încearcă să suplinească prezența opoziției. Este un joc pe care Tăriceanu îl exersează cu abilitate, folosindu-se de îndelungata lui experiență. La o mai atentă analiză, descoperim că liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu este cel mai vechi om politic rămas în prim planul vieții politice. Prin urmare, se presupune că știe ce are de făcut. De altfel în această săptămână se va tranșa relația dintre PSD și ALDE. De egalitate sau de vasalitate, ca până acum.
