Asculta acest articolFalse sau nu, știrile despre o eventuală neînțelegere dintre Liviu Dragnea și C.P. Tăriceanu, trădează o anumită direcție care va conduce la o reașezare a scenei politice.
Nimic nu merge până la capăt. “Capătul” însemnând aici patru ani, durata unui mandat. Toate alianțele, toate coalițiile de guvernare s-au spart înainte de vreme. De ce ar face excepție actuala alianță PSD-ALDE? Motive, chiar dacă nu au ieșit încă la suprafață, există. Întotdeauna aliatul mic pierde în fața celui mare. Experimentatul Tăriceanu știe că la un moment dat și partidul său va intra în calapodul rezervat oricărei formațiuni născute dintr-o fracțiune. ALDE, la fel ca PMP, la fel ca PLR, ca toate partidele liberale rupte din PNL, va juca în jurul pragului electoral. Sigura soluție este divorțul de PSD.
Pentru conservarea actualului scor din sondaje Călin Popescu Tăriceanu se va vedea obligat să rupă înțelegerea cu PSD. Va proceda la fel cum a procedat Crin Antonescu? Are o soluție de rezervă care poate pune PSD pe gânduri: reîntoarcerea la PNL.
După ce Ludovic Orban, din motive de strategie electorală, a declarat că nu este nevoie de o unificare a forțelor de dreapta, practic s-a deschis lupta pentru așezarea într-un top rezervat partidelor de dreapta. PNL are prima șansă. A doua șansă s-ar putea să-i fie rezervată partidului rătăcit pe stânga, condus destul de dibace de Tăriceanu. Dacă și USR și partidul lui Dacian Cioloș și PMP, evident și ALDE, râvnesc la electoratul PNL, doctrinar revenindu-i PNL: cum se va reașeza dreapta politică? Mai mult, ce rost are o noua ierarhizare a dreptei din moment ce ALDE trage la căruța PSD?
Singura șansă de echilibrare a scenei politice este spargerea alianței PSD-ALDE. În acest sens ar trebui să lucreze fiecare dintre liderii partidelor în cauză.
Nu este exclus ca adevăratul motiv al campaniilor mediatice împotriva lui Ludovic Orban să fie dictate de necesitatea coagulării dreptei. Negocierile trebuie începute în ordinea importanței: o primă înțelegere între PNL și ALDE, urmate de înețegeri bilaterale, inițiate fie de PNL, fie de ALDE, fie de Dacian Cioloș.
Desigur, pare o utopie să-i vezi la aceeași masă pe Ludovic Orban, Călin Popescu Tăriceanu, Dacian Cioloș, Dan Barna, Eugen Tomac. Și nu pentru că ALDE are o combinație cu PSD, ci din cauza candidatului prezidențial. Klaus Iohannis este principalul impediment al unificării dreptei, al formării unei coaliții a dreptei.
Deocamdată, toate drumurile duc la Cotroceni. Se uită că înainte de prezidențiale vor avea loc alegerile pentru Parlamentul European. Abia atunci se vor desemna câștigătorii și perdanții modului în care sunt conduse PNL, ALDE, USR, PMP. Tot atunci va fi testată prestația, abilitatea politică lui Dacian Cioloș.
Sunt zvonuri despre intenția lui Tăriceanu de a scoate ALDE mai devreme de la guvernare. Poate spre sfârșitul anului. Asta în cazul în care guvernul va întâmpina dificultăți de ordin financiar. PSD-ului îi va fi din ce în ce mai greu să onoreze promisiunile populiste, în timp ce aparatul bugetar înghite din ce în ce mai multe fonduri. Până la urmă PSD va fi îngenunchiat de aristocrația bugetară, iar ALDE îi va da ultimul brânci.
Din perspectiva re-echilibrării scenei politice, Călin Popescu Tăriceanu pare cel mai important politician al momentului, o punte de legătură între partidele de dreapta, dar și călcâiul vulnerabil al actualei coaliții de guvernare. Tăriceanu este un politician puternic, experimentat, dar, totuși, nu este un Hercule al politicii românești. Așa cum niciunul dintre liderii politici nu-și pot revendica titlul de “cel mai important”.
