Roşiile sătmărene îşi mai menţin preţurile, cele din Sud înregistrează scăderi

Asculta acest articol

Românii care înainte de 1989 aveau cel puţin vârsta de 18-20 de ani poate îşi mai amintesc de faptul că în acele vremuri în magazine se resimţea lipsa cărnii, a mezelurilor din carne, a laptelui şi a produselor lactate. Penuria era pusă pe seama exportului masiv, fie şi sub preţurile de producţie, al alimentelor în vederea plăţii cu celeritate a datoriei externe care era undeva la 19 miliarde de dolari, dacă memoria nu ne face feste.

Au trecut anii, iar producţia agricolă pare să fi înregistrat un declin, dar nu chiar la nivelul de a achiziţiona de pe pieţele Uniunii Europene sau de a importa o sumedenie de produse alimentare, în cantităţi impresionante. Undeva există o sincopă, o frântură în ceea ce priveşte comunicarea dintre fermieri şi autorităţi. Cică România nu-şi poate rezolva din resurse proprii siguranţa alimentară. Ce se întâmplă cu producţia agricolă a României este o enigmă.

Pe rafturile magazinelor se regăsesc şi în sezon legume proaspete (?) provenite din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, iar cele ale producătorilor români putrezesc adesea pe câmp.
La concurenţă cu roşiile provenite din zona de Sud a ţării, unde, aşa cum anticipam, preţurile au ajuns deja sub un leu kilogramul la producător, cele autohtone se vând la preţuri cuprinse între 2 şi 2,5 lei kilogramul în funcţie de soi. Spre deosebire de alte zone din ţară, la noi în judeţ preţurile legumelor sunt dictate spre exemplu de Piaţa de gros din Oradea, acolo unde roşiile se vând la 1,5 lei/kilogram, cele roze. Aceste aspecte referitoare la preţuri ne-au fost prezentate de către legumicultorul Dan Negrea, din Pişcolt. Interlocutorul a ţinut să facă o remarcă referitoare la cartofii aduşi din Sud şi predaţi depozitului la care facem referire. Din Sud se aduc şi se vând la 50-75 de bani kilogramul, după care preţul ajunge pe tarabă la 1,5 – 2 lei kilogramul. Neajunsul acestor cartofi cu aspect comercial deosebit este că trebuie consumaţi în maximum 2-3 zile de la cumpărare. În caz contrar se înmoaie şi intră în putrefacţie.

Din păcate, legumicultorii sătmăreni sunt văduviţi de reclama gratuită prin presa naţională, probabil pentru comoditatea unor funcţionari care prin fişa postului ar avea obligaţii de a se informa şi a transmite mai departe informaţia.