Asculta acest articolDupă o perioadă în care părea că s-a ajuns la un consens general în ceea ce privește luarea unor măsuri comune pentru ieșirea din criza provocată de pandemia de coronavirus, iată că fiecare țară își stabilește propria strategie.
Unele țări s-au relaxat în interior, dar impun măsuri pentru străini, obligându-i să stea în carantină de 14 zile.
Alte țări, pentru a reporni industria turistică, au mers pe principiul vecinătății geografice, impunând restricții țărilor cu care nu se învecinează.
În sfârșit, o parte dintre țări mențin starea de alertă, concomitent cu măsuri tot mai permisive în ideea repornirii economiei.
Proverbul românesc “câte bordee, atâtea obiceie!” se aplică la nivel mondial.
Singurul fir roșu care leagă țările între ele par să fie protestele pornite din Statele Unite. În fața acestor proteste a trecut în plan secundar până și căutarea miraculosului vaccin anti-Covid 19.
Depășită de situație, în domeniul luării măsurilor anti-pandemie, Comisia Europeană pare să fi renunțat la celebrele directive valabile pentru toate țările din Uniune.
Într-un con de umbră a intrat și lupta anti-corupție, deși pandemia a fost un bun prilej pentru afaceri murdare de miliarde de euro.
Pandemia a adus un plus de independență și formațiunilor politice integrate în familiile politice europene.
Fie că este vorba despre popularii europeni, fie că este vorba despre socialiști, fiecare partid a acționat după cum a dorit, fără nicio restricție de ordin doctrinar și ideologic. De exemplu, Viktor Orban, rebelul premier al Ungariei, nu mai este tras la rost nici de conducerea Partidului Popular European, nici de Parlamentul European.
Partidul Social Democrat din România nu mai este tras de urechi de conducerea Partidului Socialiștilor Europeni.
La fel se întâmplă și în cazul partidului “Lege și Ordine” din Polonia, care face parte din Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, o formațiune național-conservatoare, intrată în mod constant în conflict cu instituțiile democratice europene.
PSD profită din plin de această slăbire a chingilor. Această relaxare îi permite grupului din jurul lui Marcel Ciolacu să preia total puterea în partid.
Primul pas strategic ar fi îndepărtarea oamenilor fideli lui Liviu Dragnea, printre care, desigur, se numără și Viorica Dăncilă.
Dacă echipa lui Ciolacu reușește acest lucru, PSD se curăță de un prim strat de corupți.
Concomitent cu eliminarea corupților notorii din PSD, atât la nivel central cât și local, un al doilea pas important pentru social democrați ar fi readucerea în partid a foștilor lideri, a politicienilor cu experiență.
Apare însă o problemă: foștii lideri l-ar pune în umbră pe modestul Marcel Ciolacu.
Prin urmare, așa cum a făcut de fiecare dată când a încercat să se reformeze, PSD se va opri la jumătatea drumului.
În actuala conjunctură socială și politică, acțiunile tuturor partidelor politice trebuie judecate în funcție de raportarea lor la criza sanitară.
Partidele de opoziție au o responsabilitate în acest sens?
Desigur. Partidele de opoziție pot fi judecate în funcție de acceptarea sau respingerea măsurilor luate de guvern pentru evitarea unor dezastre provocate de o reîntoarcere în forță a unui nou val de coronavirus.
Marea dezbatere care se poartă în aceste zile este dacă trebuie menținută sau nu starea de alertă și după 15 iunie.
Aflate în opoziție, PSD, ALDE și Pro România sunt împotriva prelungirii stării de alertă. Presupunând că se vor ține de cuvânt și vor vota împotrivă, având majoritate, nu se mai intră în stare de alertă.
Odată eliminate măsurile de prevenție și vine al doilea val de infectări cu coronavirus, cine se va face răspunzător? Cele trei partide care au votat împotriva prelungirii stării de alertă. Își va asuma PSD o asemenea responsabilitate?
