Asculta acest articolVadim Tudor, Gheorghe Funar, Dan Diaconescu, Teodor Meleșcanu, Călin Popescu Tăriceanu, Monica Macovei au fost o vreme în atenția opiniei publice datorită funcțiilor pe care le-au ocupat, dar acum trăiesc din gloria trecută. Au reușit să adune semnăturile de susținere datorită notorietății câștigate în exercitarea profesiei din vremuri demult apuse. Tăriceanu ar fi trebuit să candideze în 2004, după retragerea lui Stolojan.
La fel, Monica Macovei ar fi trebuit să facă totul pentru a fi desemnată candidat prezidențial de PDL. Din pozițiile pe care le au acum, șansele lor sunt practic nule. Ei nu fac altceva decât să acumuleze un număr de voturi pe care le vor negocia cu finaliștii.
Dintre toți, Călin Popescu Tăriceanu este în situația cea mai delicată. Nu este pentru nimeni un secret că el vine în ajutorul lui Victor Ponta. În funcție de numărul voturilor obținute, se va judeca rolul pe care urmează să-l joace partidul său în susținerea majorității parlamentare.
Dacă el obține un procent semnificativ, PLR are o bază de pornire. În cazul în care Victor Ponta ajunge președinte datorită voturilor transferate de la Tăriceanu, noul partid va fi cooptat la guvernare. Dacă Ponta pierde și Iohannis ajunge președinte, este greu de crezut că liberalii reformatori vor rămâne într-o alianță cu forțele de stânga.
Se apropie data până la care aleșii locali își pot alege partidul. PLR se pare că a avut probleme cu înregistrarea la tribunal. Au avut la dispoziție 45 de zile să-și aleagă partidul, însă sorocul căzând în plină campanie electorală, oportuniștii nu au curajul să riște. Totuși, distanța mare dintre Ponta și Iohannis îi determină să încline spre PSD.
În această fază, partidul lui Tăriceanu nu se poate dezvolta altfel decât în umbra partidului lui Ponta. Dacă grupul de liberali trecuți de partea lui Tăriceanu, dacă aleșii locali care părăsesc PNL vor reuși să adune voturi pentru Tăriceanu, șansele lansării unei noi formațiuni politice de orientare liberală cresc.
Din acest motiv, prezidențiabilul Tăriceanu trebuie extras din rândul candidaților obișnuiți. El are o miză, pe când Meleșcanu sau Macovei nu au de dat seamă nimănui. Candidează pe cont propriu. La Vadim, Funar, chiar Dan Diaconescu, situația este clară. Ei își măsoară popularitatea pentru că s-a ivit ocazia, nu pentru că ar dori să demonstreze ceva anume. Comparativ cu ei, responsabilitatea lui Călin Popescu Tăriceanu este imensă.
De prestația lui depinde soarta a sute de aleși locali. Sunt oameni care și-au pus viitorul politic în mâinile lui. Dacă nu-și va înregistra partidul, dacă nu va obține un număr suficient de mare de voturi care să conteze în balanța alegerii președintelui, Tăriceanu va ieși din politica la vârf, pe care o tot invocă, pe ușa din dos. Eșecul lui nu va fi mai mic decât al lui Crin Antonescu.
Asupra președinților PNL parcă planează un blestem. Este un partid care în ciuda faptului că are un președinte de onoare, pe Mircea Ionescu Quintus, și-a canibalizat liderii. Radu Câmpeanu, Valeriu Stoica, Theodor Stolojan, Crin Antonescu și nu în ultimul rând Călin Popescu Tăriceanu au băut din paharul amar al marginalizării. Nu se bucură de respect prea mult nici actualul lider, Klaus Iohannis, luat și el și pus în fruntea partidului ca o soluție miraculoasă. Revenirea lui Călin Popescu Tăriceanu în fruntea unui nou partid va reuși oare să “reformeze” mentalitatea liberalilor? Sau rămâne valabilă povestea lupului care-și schimbă părul, nu însă și năravul?
