Asculta acest articolCare dintre următorii politicieni a spus “Refuz să vă dau o definiție clară”:
1. Klaus Iohannis
2. Ludovic Orban
3. Florin Cîțu
4. Dan Barna
5. Dacian Cioloș
6. Kelemen Hunor
7. Alt politician
După ce v-ați decis asupra unui nume urmează partea a doua a întrebării: la ce întrebare a dat politicianul acest răspuns?
De data aceasta este inutil să oferim răspunsuri tip grilă pentru simplul motiv că întotdeauna un bun politician refuză, fără să o spună direct, să ofere răspunsuri clare la orice întrebare.
De exemplu dacă un reprezentant al PNL este întrebat dacă legea bugetului care va fi supusă votului peste câteva zile este bună va răspunde da, este foarte bună. Dacă aceeași întrebare îi va fi pusă unui politician din PSD va răspunde fără să stea nicio secundă pe gânduri că este cel mai prost buget prezentat vreodată în parlament.
Fără să vrea, omul politic, unul dintre cei șase nominalizați sau altul, a pus diagnosticul exact al bolii de care suferă toți politicienii: incapacitatea de a da răspunsuri clare. Pentru această boală profesională primesc sporuri. Nu unul singur, ci mai multe, după caz. De la decontarea combustibilului până la pensia specială primită la sfârșitul carierei.
Pe lângă sporuri, omul politic beneficiază de un drept pe care nu îl mai are nimeni: dreptul de a nu face nimic.
Fără să-l tragă cineva la rost. Se poate ușor infirma această afirmație: politicienii sunt sancționați la sfârșitul mandatului. Cetățenii dezamăgiți nu-i mai votează. Partidul din care fac parte nu mai câștigă alegerile. Dar acest lucru se întâmplă o dată la patru ani.
În timpul exercitării mandatului partidele și politicienii pot fi înjurați, criticați în mass media, porcăiți pe rețelele de socializare, pot fi organizate proteste de stradă împotriva lor, dar ei își continuă mandatul.
Din cauza acestui sistem rău întocmit nu au putut fi organizate niciodată în cei peste 30 de ani de democrație alegeri anticipate.
Singura formulă prin care un guvern poate fi dat jos este moțiunea de cenzură. :i aici, datorită prerogativelor președintelui țării, există posibilitatea ca noul guvern să aibă aceeași culoare politică.
Nu se stă mai bine nici la nivel local. Un primar poate dormi patru ani sau poate face orice prostie fără să poată fi schimbat din funcție. Doar moartea sau pușcăria îl poate face să-și piardă funcția pe care a câștigat-o prin alegeri.
Se înțelege de la sine că a câștigat alegerile recurgând la strategia verificată în timp: refuzul de a da răspunsuri clare.
Înainte de a se decide să intre în politică fiecare individ trebuie să-și ștanțeze pe frunte “Refuz să vă dau o definiție clară.” Altfel nu va avea viață lungă.
Adevărul gol-goluț nu are ce căuta în politică. Iată, pe premierul Cîțu l-a luat gura pe dinainte și a declarat că va tăia sporurile nejustificate adăugate la salariile salariaților de la stat. A avut mari probleme chiar în PNL, s-a lovit de refuzul partenerilor de guvernare, a declanșat mișcări de protest. În consecință nu a tăiat sporurile în legea bugetului.
A declarat că vor avea loc disponibilizări în companiile de stat cu pierderi. Nici acest lucru nu este prins în buget. Vorba lui Tudor Arghezi, ca publicist, nu ca poet, “Una zicem, alta fumăm”. Metafora a dispărut, a rămas doar scheletul ei prozaic: “Una promitem, alta facem.”
Pandemia ne demonstrează, o dată în plus, că sistemul care ar trebui să pună România în mișcare este rău întocmit.
Justiția nu funcționează, agricultura nu funcționează la capacitatea reală, învățământul a devenit un simplu experiment, legile salarizării și pensiilor sunt prost întocmite creând inegalități strigătoare la cer.
Un singur lucru merge ca un ceas elvețian în România: politica. Nimeni dintre cei care au investit în politică nu a pierdut decât dacă a fost fraier, dacă a încercat să-și facă datoria.
Sistemul ejectează asttfel de specimene rare, ca pe niște corpuri străine.
Realitatea din România poate avea altă explicație decât cele de mai sus? Care ar fi răspunsul potrivit la această întrebare? Unul singur: “Refuz să vă dau o definiție clară.”
