Asculta acest articolNimic nou sub soarele ce luminează viaţa politicii. Sau, mai precis, a politicienilor. Trucurile sunt aceleaşi, ca de altfel şi discursurile ce trec drept foarte inspirate. Clasa politică este egală cu sine, indiferent de cine se află la guvernare, indiferent de cine pierde sau câştigă alegerile. Există momente de mare speranţă, cu precădere înaintea alegerilor. O perioadă speranţele persistă, pentru ca apoi să cadă ca un trăznet, momentul adevărului.
Se dovedeşte de la un ciclu legislativ la altul, de la un guvern la altul, că România se mişcă foarte încet, într-un ritm care ne face să credem că nu vom ajunge niciodată la nivelul ţărilor cu democraţie consolidată. Cine să fie de vină? Toată lumea a căzut de acord asupra aceluiaşi rău, corupţia. Aşa cum o găină nu se poate despăduchia singură, din varii motive, România nu se poate descorupţiona.
Există însă viaţă şi dincolo de corupţie, mai ales viaţă politică. Teme, subiecte, slogane, tertipuri, trucuri, sunt reluate sistematic, trec dintr-o tabără în alta, în funcţie de locul pe care îl ocupă un partid. Puterea are un anume mod de abordare a tuturor problemelor, opoziţia alt mod. Puterea dă sau se preface că oferă cetăţeanului tot ce este mai bun, în vreme ce opoziţia clamează zi şi noapte că puterea nu face nimic, că ţara se duce de râpă şi că se impune o schimbare.
Evident, schimbarea constă în înlocuirea guvernului. Unul dintre sloganele cele mai de succes este invocarea imperativă a necesităţii organizării alegerilor anticipate. Dar marea problemă o constituie, ca în foarte multe cazuri, Constituţia. Nu există articol care să stipuleze că în doi timpi şi trei mişcări se pot organiza alegeri anticipate. Procesul este atât de complicat încât în 25 de ani nu s-au putut organiza niciodată alegeri anticipate.
În 2005 a izbucnit criza în Alianţa DA, formată din PNL şi PD, din cauza alegerilor anticipate. Traian Băsescu le forţa, Tăriceanu se opunea. Astfel s-a dus pe apa sâmbetei prietenia dintre PNL şi PD, devenit apoi PDL. După 10 ani copreşedintele PNL cere alegeri anticipate. În ce context? Dan Şova acuză că în procesul pentru care acum lui i se cere arestarea preventivă domnişoara Alina Gorghiu era avocata celeilalte părţi. Este vorba despre un proces între două întreprinderi de stat: complexele Rovinari şi Turceni, reprezentate de avocatul Şova, şi Electrica, reprezentată de firma avocatei Gorghiu.
A câştigat procesul Dan Şova, recuperând pentru clientul său suma de 48 de milioane de lei. Drept răspuns, Alina Gorghiu cere alegeri anticipate. Cam aşa se face politică în România. Țesătura de interese nu o poate descâlci nimeni, cu atât mai puţin mass media sau DNA.
Cine a intrat în disputa iscată pe marginea refuzului Senatului de a-i ridica imunitatea lui Dan Şova? Nimeni altul decât Traian Băsescu. Se înţelege că spunându-i pe toate cele cinci nume, Constantin Anton Călin Popescu Tăriceanu, fostul preşedinte este supărat rău. El nu vorbeşte despre anticipate, ci despre un DNA care refuză să vadă că marii afacerişti din dosarul retrocedărilor şi Microsoft sunt lăsaţi liberi pentru că i-au denunţat pe Udrea, Cocoş, Pinalti etc.
Ce fel de Justiţie este aceasta? se întreabă fostul preşedinte. Este vorba despre cel ce îşi făcuse un titlu de glorie din independenţa Justiţiei şi determinarea DNA de a scoate la iveală toate afacerile necurate. Nu pomeneşte nimic despre anticipate, pentru că o dată s-a fript. Oare se va frige şi Alina Gorghiu aruncând în arena politică această bombă cu efect întârziat? Vor parlamentarii PDL şi PNL alegeri anticipate? Adică vor să plece acasă de bunăvoie?
