Asculta acest articolDacă sâmbătă scriam că soluția este abrogarea ordonanței și luat totul de la capăt, iată constatăm că nu ordonanța buclucașă este resortul care scoate oamenii din case.
Lumea se adună în centrele orașelor dintr-o cauză mult mai profundă. Simt că s-a umplut paharul. Problema e că paharul nemulțumirilor nu conține ceva foarte concret.
Nimeni nu mai pare să fie mulțumit de modul în care se întâmplă lucrurile în România. Cei adunați acum în piețe sunt nemulțumiți de PSD. Sunt sute de mii de suflete. Protestele sunt pașnice, ca și cum România profundă a simțit că a rămas restantă la revoluțiile de catifea din fostele țări socialiste.
Peste tot comunismul a căzut în urma unor proteste pașnice, fără vărsare de sânge. La noi s-a lăsat cu morți și răniți. Și cu foarte multe răni sufletești, se pare, încă nevindecate.
Perioada care s-a scurs de la acele evenimente sângeroase nu a fost una liniștită. Tranziția noastră este dureroasă, democrația noastră se naște greu, prin forceps.
Dacă protestatarii din stradă au multe și diferite nemulțumiri, cei din case au altfel de nemulțumiri, dar tot la fel de profunde. Dacă cei din piețe scandează “DNA, să vină să vă ia”, alții sunt de părere că DNA este un instrument politic, care, sub sloganul anti-corupție, vânează politicieni și oameni de afaceri, adversari ai președintelui în funcție, fie că s-a numit Băsescu, fie că se numește Iohannis.
Începând de ieri, am văzut că, din păcate, nu numai cei “tineri și frumoși” pot ieși în stradă. Orice reacție provoacă contra-reacție, orice revoluție dă naștere unei contra-revoluții. În consecință, încep să iasă în stradă și cei care susțin guvernul Grindeanu și PSD. De aici, Dumnezeu cu mila. Este război în toată regula, doar că încă nu a început să curgă sânge.
Ceea ce deosebește protestele de acum de cele din trecut este că nu se strigă cuvântul LIBERTATE. De când s-au inventat protestele oamenii au ieșit în stradă ca să ceară libertate. De data aceasta strada a cerut pușcărie. Pentru cine? Pentru adversarii președintelui Klaus Iohannis.
Ieșiți în stradă, nu vor scanda LIBERTATE nici oamenii din tabăra pro-PSD. Pentru că nu de libertate are nevoie crema pesedistă, ci de legi moi, în umbra cărora să-și poată face mendrele fără să poată fi trași la răspundere.
Odată ieșiți în stradă oamenii pro-PSD vor cere pușcărie pentru adversarii PSD, adică pentru președinte și susținătorii săi. Aici, în acest punct suntem. Aici am ajuns. Copiilor, scoși și ei la proteste, nu li se va imprima pe creier cuvântul LIBERTATE, ci frânturi din sloganele, de acum auzite în ambele tabere.
Imaturitatea clasei politice, fără îndoială, își are un ecou în rândul protestatarilor. Vrem nu vrem, ne place nu ne place, fierbem toți în același cazan. Încălzit când de un partid, când de altul, când de un președinte, când de altul. Cu alte cuvinte, suntem o masă de manevră, a unei tabere sau a alteia.
Acum că ies în stradă și protestatarii anti-PSD, iar în fața palatului Cotroceni protestatarii anti-Iohannis, în ce direcție să-ți îndrepți atenția? Se poate întâmpla ca dintr-o casă unul să meargă în fața palatului Victoria și să strige “Jos guvernul!”, iar alt membru al familiei să meargă în fața palatului Cotroceni și să strige “Jos Iohannis!” Unii scriu pe pancarte “ Dragnea la pușcărie”, alții “Iohannis la pușcărie”.
În loc să se polarizeze electoratul pe partide, la alegeri, în mod democratic, iată că se împart oamenii și familiile, în stradă, urlând, cerând pușcărie pentru unul sau altul dintre politicieni. Nimeni nu strigă LIBERTATE. Toți vor pușcărie.
Îmi place să amintesc de un episod întâmplat la Sâmbra Oilor de la Huta Certeze în urmă cu câțiva ani. Fiind an electoral la sărbătoare era un vacarm de nedescris. Un băiet de vreo 12 ani se distra strigând din când în când “Liniște în grajd”. Acum toată lumea aflându-se în treabă, adică și președintele și premierul, și liderii principalelor partide fiind prinși în hora protestelor ne întrebăm: cine va striga “Liniște în grajd!”?
