Asculta acest articol“Toaleta din curte” a devenit și de data aceasta leit motivul acestui început de an școlar. Dacă o școală de la țară nu are apă curentă și canalizare sau fosă septică nu primește aviz de funcționare. Și când ne gândim la bieții romani care și-au făcut un imperiu milenar cu toaletele lor. Și nu numai la ei. Bieții aristocrați cu castelele lor cu zeci de camere foloseau o găleată. Nu mai vorbim de Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, mai aproape de secolul nostru, poetul național Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, dar și Titu Maiorescu vor fi avut și ei parte de “toaleta din curte”.
Secolul 21 nu mai permite așa ceva. Autoritățile române au demarat războiul total împotriva acestui obicei barbar de a-ți face nevoile în fundul curții. Că la marginea drumurilor, în locurile “special amenajate” de mama natură sunt aruncate gunoaie și pe ici pe colo se vede trecerea omului, nu contează în așa măsură încât subiectul să fie tratat de însuși președintele țării.
Câinii de pe străzi nu folosesc toaletele cu apă curentă și canalizare, dar orașele respective nu sunt lipsite de avizele de funcționare. În mod similar, așa cum niște biete școli de la țară au devenit în centrul atenției, nu ar trebui să primnească avize nici localitățile.
Desigur, se exagerează. Școlile trebuie să țină pasul cu dezvoltarea modernă, însă problema nu este nici pe departe atât de urâtă cum lasă să se înțeleagă comentariile tuturor din aceste zile. Pe de altă parte, sunt exagerate și normativele, regulamentele, regulile după care funcționează instituțiile de control. Așa cum au observat foarte mulți primari, dacă au modernizat o școală în urmă cu 4-5 ani și totul era în regulă în proporție de 90%, după noile normative, respectiva școală nu îndeplinește nici 50% din norme.
Și-au făcut apariția niște instituții care cred că menirea lor este să obstrucționeze, să dea amenzi, să caute numai ceea ce nu corespunde ad litteram cu normele care se schimbă de la o zi la alta. Am ajuns mai catolici decât papa. Întreaga legislație și toate normele de aplicare par făcute pentru hoți și infractori. Peste tot numai restricții, amenzi, avertismente. De mult se știe că funcționarii se tem să semneze documente. Curtea de Conturi a devenit un bau bau care mănâncă primari pe pâine. Din punctul de vedere al autoriăților, al funcționarilor publici pompierii au devenit mai de temut decât era fosta Securitate. Nu mai vorbim de DNA. Ca pe vremea lui Ceaușescu, au apărut bancuri. Chiar cu fețe bisericești. Cică la ușa unui episcop bate cineva. Cine-i întreabă Preasfințitul. Moartea, i se răspunde. Ah, zice ușurat Preasfințitul, bine că nu-i DNA.
Stăm prost cu starea morală a nației. Și nu vin îmbărbătări de nicăieri. Nivelul de optimism a scăzut sub limita la care un motor se blochează când nu mai are ulei. Nu există instituție care să nu lupte împotriva altei instituții. Principiul separației puterilor în stat a devenit motivul unei lupte pe viață și pe moarte între cele trei puteri. Dar sunt numai trei puteri? Impresia generală este că sunt nenumărate centre de putere, fiecare încercând să domine tot. Evident, cu excepția toaletelor din curte.
Dacă vom continua în ritmul acesta, nu ne vor folosi la nimic rachetele americane pentru care plătim 2 miliarde de dolari. Și ne mai mirăm de ce pleacă din țară tot mai mulți cetățeni, riscând să-i depășim și pe sirieni. La modul simbolic, după cum ne-o terfelim noi înșine, întreaga noastră țară pare o toaletă din fundul Europei.
