Primarul Ferențiu și-a rostit discursul dedicat eliberării orașului Satu Mare în anul 1924

Asculta acest articol

În 19 aprilie 1924, la cinci ani după eliberarea orașelor Satu Mare și Carei, primul primar român al municipiului de pe Someș, Augustin Ferențiu a rostit un discurs în care elogiază trupele Armatei Române. 

“INTRAREA TRIUMFALĂ A  ARMATEI ROMÂNE ÎN SĂTMAR LA 19 APRILIE 1919

Mi s-a dat de către Casa Culturală Română plăcuta însărcinare, ca să vă istorisesc evenimentele, cari s-au petrecut în orașul nostru în ziua de 19 aprilie 1919.

Reamintirea acestor evenimente istorice și astăzi ne face via impresie a deșteptării noastre din somnul cel de moarte – la realitatea fericită.

Întâmplările zilei de 19 aprilie 1919 însă așa cum se prezintă, izolate pe scena ce se numește orașul Satu-Mare, nu se pot înțelege și aprecia dintr-o scurtă recensiune a manifestărilor locale fără cunoștința raporturilor ce era între aceste evenimente locale și acela generic de mult mai mare importanță.

Deci avem să mergem puțin înainte.

În octombrie 1918 războiul mondial se apropiase de sfârșit. Ultimele faze au fost ruperea și prăbușirea frontierei austro-ungare în Italia, urmată de evenimentele politice detronarea dinastiei Habsburgice și proclamarea republicei ungurești în 31 octombrie 1918.

Sub regimul republican în părțile ardelene locuite de români, după putință s-au validitat principiile lui Wilson.

În ținuturile noastre, căpitanul Oancea a organizat gărzile naționale

A contribuit mult la această vizită generalul Berthelot, care a cutreierat acele regiuni a fostei monarhii austro-ungare, ce era populate de naționalități. Regimul republican maghiar a admis adunarea națională romană de la 1 Decembrie 1918 la Alba Julia, în care s-a declarat unirea Ardealului cu patria mumă. S-a tolerat organizarea gărzilor naționale cu atât mai mult, că guvernul republican, nu a fost în măsură să asigure ordinea și liniștea țării. Aici în ținuturile noastre căpitanul Oancea a organizat gărzile naționale care a avut rol important chiar la intrarea armatei române. Un gardist din comuna vecină Jidani de exemplu a fost decorat pentru concursul ce l-a dat trupelor asediante. În specie în orașul Satu Mare, nu s-a înființat gardă națională română din cauza că eram foarte puțini români în acest oraș. Deci s-a organizat gardă civilă, la care și noi românii, câți eram am făcut parte. S-a înființat însă sfatul național român și în orașul nostru.

În 21 Martie 1919 guvernul republican maghiar terorizat de socialiști a scăpat din mână puterea dând loc sovietelor comuniste. Cu data aceasta s-a răsturnat tot ce se numește ordine și legalitatea în țară și a început să domnească teroarea bolșevică.

S-a constituit și în orașul Satu-Mare sfatul bolșevic ce se numea “Directoriu”

La începutul lunei Aprilie 1919 într-o zi a plutit asupra orașului nostru un avion român, din care s-a aruncat mii de afișe, prin cari ne îmbărbăta frații de dincolo de frontieră, ca să nu disperăm, să nu credem minciunelor și să fim încă cu puțină răbdare, că în scurt timp vom fi scăpați de sub jugul străin.

Sub regimul comunist s-a constituit și în orașul Satu-Mare sfatul bolșevic ce se numea “Directoriu”. S-a instalat la Primărie și la reședința episcopească. Acest Directoriu a preluat și administrația comunală. Spre norocul nostru însă mai mult s-a ocupat de propagandă politică și socială decât de administrație.

Activitatea directorului în ceea ce privește administrația comunală s-a mărginit la diferite recensăminte, cari erau foarte jignitoare populației, la statistica de locuințe punându-se în vederea tuturor, că locuințele confortabile se vor ocupa de proletari, cari a stat destul în locuințe proaste.

S-a mai estins activitatea directorului asupra sechestrării de bijuterii, haine, rufe, alimente, etc.

S-a comunizat toate averile particulare în instituțiunile publice, școli, internate, teatru, mănăstirile călugărilor și surorilor de caritate, călugărilor, preoților și călugărițelor li s-a impus ca să-și lepede hainele călugărești și să îmbrace haine civile.

A făcut mari servicii orașului Dl. Revizor școlar Dariu Pop 

De frica armatei române, directoriul a transportat la Budapesta efectele aflătoare în casieria orașului în valoare de 5.000.000 Coroane.

(Aceste valori le-am transportat acasă fără scădere grație D-lui Colonel Rădulescu, fost comandant de brigadă, care ne-a mijlocit ca să putem călători cu tren militar la Budapesta îndată după intrarea trupelor române în capitala Ungariei, și grație D-lui General Mărdărescu, care ne-a dat voie să transportăm valorile din Budapesta. Cu această ocaziune a făcut mari servicii orașului Dl. Revizor școlar Dariu Pop fost locotenent de Vânători de Munte prin concursul prețios ce l-a dat delegaților orașului< primarului și șefului contabilității pe care i-a însoțit la cererea consiliului comunal.)

În Satu Mare era în timpul bolșevismului un detașament săcuiesc. Directoriul comunist însă nu avea încredere la acești soldați. A fost trimis din centru un delegat politic pe lângă acest comandament, numitul Fridirich Karikas muncitor de fier. Divizia săcuiască a fost lăsată în rezervă, numai o mică porțiune din frontieră a fost păzită de săcui, la comuna Ilba. La frontiera de-a stânga Someșului, la comuna Tamaia-Pomi Borlești-Ardusat erau trupe roșii bolșevice.

Trupele române în 1918 pe la Crăciun au înaintat până la Baia Mare și au stat în fața trupelor comuniste pe frontiera menționată până în Sâmbăta Patimilor, când deodată cu trupele romane dela frontiera din Bihor și Sălaj a înaintat spre Tisa.

Pe frontiera Ilba-Tamaia mereu a fost lupte mai mici, în aceste lupte a căzut prizonieri la bolșevici 6 ofițeri români, un confesor ai 60 soldați cari era internați aici în Cazarma Regina Maria și era dați consiliului de răsboiu bolșevic.

Tot în această cazarmă era deținuți 4 ofițeri săcui cari au fost arestați ca anterevoluționari pentru faptul că s-a dat o granată peste un delegat din centru, numit Molnar care a fost trimis pentru organizarea trupelor roșii dela frontieră. Atentatul nu a reușit, însă ofițerii  au fost trași la răspundere și dați judecății. În 18 aprilie 1918 era să se întrunească Consiliul de Răsboiu bolșevic să-i judece, însă în urma informațiunilor sosite dela frontieră s-a amânat. În aceiaș zi seara sfârșindu-se domnirea comunistă, în 19 Aprilie 1919 au fost eliberați.

Să ținem însă rând de istorisirea evenimentelor.

16 aprilie 1919 – fostul Ministru de Interne Dr. Vincze Nagy intermediază o înțelegere între români și secui

În 16 Aprilie 1919. D. Dr. Ilie C. Barbul advocat, dr. Andrei Dobosi advocat și Dr. Silviu Pop primprocuror la invitația fostului Ministru de Interne în guvernul republican maghiar, Dr. Vincze Nagy fac parte la o consfătuire, ce a avut loc în casa numitului ex-ministru în Satu Mare. Colonelul Cratohwil comandantul Detașamentului Săcuiesc încă se afla la casa d-lui Dr. Vincze Nagy, însă sta într-o altă cameră. Dl. Vincze Nagy mijlocește înțelegerea între cele două părți. La telefon s-a anunțat, că dinspre Debrețin sosesc la Satu Mare 4 companii de teroare din armata roșie. D-nii Dr. I.C. Barbul și Dr. Silviu Pop au fost rugați că la orele 4 p.m să plece cu automobilul Detașamentului, să treacă peste frontieră până la trupele române cerând muniție pentru săcui ca aceștia să poată rezista trupelor de teroare și să poată susținea ordinea până la intrarea trupelor române.

La ora 4 D-nii numiți s-au prezentat. Li se spune însă că automobil nu stă la dispoziție, să poftească trăsura.

Văzând lipsa seriozității din partea celor cari au cerut concursul lor, a renunțat la ori și ce intervenție.

S-a mai făcut încă o încercare în aceiaș zi tot de către Dl. Vincze Nagy, că prin intelectuali români din localitate să ia contact cu trupele rămâne dela frontieră. În acest scop a fost rugați D-nii Dr. Mihai Pop advocat și Dr. Andrei Dobosi advocat, că anume în altă zi la orele 2 p.m. să plece peste frontieră și să ceară comandamentului trupelor române liberă retragere pentru Detașamentul Săcuiesc. Locul de întâlnire a fost fixat la cimitirul romano-catolic. D-nii dela Divizie nici de astă dată nu s-au prezentat cu automobilul. Dl. Dr. Mihai Pop a făcut reproșuri D-lui Vincze Nagy pentru bătaia de joc și cu toate că D-nul Vincze Nagy a mai insistat pe lângă el arătând că nu el este vina ci situația extraordinară, a refuzat cu desăvârșire, ca să mai facă încercări de intervenție cu atât mai mult, că se svonise deja, că trupele române a rupt frontiera armatei roșii și sunt în înaintare spre Satu-Mare.

17 aprilie 1919 – membrii Directoriului au predat 1.250.000 Coroane

Joi în 17 Aprilie 1919. Seara, Directoriul comunist s-a desființat. Consiliul orășenesc numaidecât s-a întrunit și a preluat administrația, luând măsurile necesare pentru paza orașului. Toată noaptea a stat în permanență ținând contact cu comandamentul săcuilor. Comenduirea pieței în această noapte precum și în ziua următoare a fost ținută de către Locotenent Colonelul Cseko.

Dl. Dr. Ștefan Lenard fost ajutor de primar cu concursul Locotenent Colonelului Cseko și altor ofițeri a dat peste membrii Directoriului, cari era gata de plecare și provocându-i ca să predea valorile orașului aflătoare la ei, aceștia s-a declarat că sunt dispuși la aceasta, dacă li se va asigura libera plecare și pază în contra eventualelor insulte. Aceasta li s-a promis și ei au predat 1.250.000 Coroane. În noaptea zilei de 17 Aprilie 1919 cu prețiosul concurs al jandarmilor rurali au fost scoși din închisoarea Consiliului de Răsboiu bolșevic acei 6 ofițeri români prizonieri și acel confesor care erau arestați în Cazarma Regina Maria/atunci cazarma honvezilor/ au fost transportați apoi la tribunal să fie scutiți de ori și ce primejdie.

Vineri în 18 aprilie 1919. Înainte de masă foștii membri ai Directoriului comunist s-au adunat în curtea Casei Cercuale de unde sub paza soldaților săcui a plecat la gară. S-a dat sus într-un vagon special, trenul apoi a plecat cu ei la orele 9 la Debrețin spre Mateszalka fiindcă linia dreaptă spre Careii Mari era deja amenințată de trupele române.

18 aprilie 1919 – în curtea Liceului Reformat are loc o adunare la care participă 5000 de cetățeni

Vineri, în această zi după masă Dl. Ludovic Belteki reformat conchiamă o adunare poporală în curtea liceului reformat, la care ia parte cel puțin 5000 cetățeni. Adunarea este deschisă și presidiată de Dl. Dr. :tefan Lenard ajutor de primar. El dă seama despre măsurile luate în urma desființării Directoriului comunist apoi provoacă pe cetățeni ca să se prezinte la garda civilă pentru menținerea ordinei după retragerea trupelor săcuiești. Domnul Belteki în conferința sa spune că comunismul bazat pe teroare a dat faliment. Funcționarii și-au ocupat posturile. Valorile sechestrate se vor reda proprietarilor justificați și se va aplica legea excepțională a statariului.

După mai multe discursuri adunarea declară că pentru orașul Satu-Mare s-a sfârșit regimul comunist, se restabilește libertatea presei, se vor reda tuturor lucrurile reachiziționate și sechestrate de Directoriu. Delegații bolșevice de pe lângă autorități numai decât se vor da afară. Funcționarii se vor reintegra în posturi și se va organiza garda civilă.

După adunarea poporală, iară s-a întrunit consiliul orășenesc și a continuat serviciul permanent toată noaptea în biroul șefului poliției și la oficiul de aprovizionare în cabinetul fostului consilier Dr. Octavian Pop. Deoarece la Primărie se făcea o curățire generală și restabilirea situației anterioare. La Primărie toate erau răsturnate, birourile schimbate, mobilierul transportat, care încotro. Sala mare a primăriei era complectamente murdărită de garda roșie. Altfel daune mai simțitoare nu s-au făcut, decât că s-a furat 9 mașini de scris. Diseară însă nici urmă nu s-a mai văzut a gospodăriei comuniste afară de 2 -3 fire rupte de telefoane ce a fost instalate de comuniști.

În aceste zile de însămnătate istorică membrii consiliului orășenesc era Dr. :tefan Lenard, primar ajutor, primarul titular în novembrie 1918 sa retras în pensie – Dr. Octavian Pap, Dr. Zoltan Pap, Andrei Szekely consilier, Dr. Ernest Pirkler consilier nu era în Satu-Mare, a fost greu bolnav și operat la clinica din Budapesta, Dr. Alexandru Antal prim juristconsult, Adalbert Figus șeful contabilității și eu care atunci eram consilier. Am să constat, că a făcut servicii prețioase orașului Dnii Dr. Mihai Pap, Dr. Andrei Dobosi, Dr. I.C. Barbul advocați, Dr. Josif Nagy fost șef de poliție și Carol Hajdu funcționar, precum și D-nii Jonel Cloaje astăzi maior în armată și Rudolf Bartl foști căpitani în armata austriacă, cari alături cu consiliul orășenesc a stat în permanență 3 zile și 3 nopți.

În noaptea zilei de 18 aprilie 1919 Dl. Dr. Mihai Pap, Dr. Andrei Dobosi, Dr. Augustin Silvași cu mine împreună a intervenit la primul procuror pentru eliberarea ofițelor români transportați la tribunal în noaptea anterioară.

Dl. primprocuror Dr. Silviu Pop i-a pus numai decât în libertate.

Apoi a urmat o emulație nobilă între noi băștinașii sătmăreni care pe care anume dintre ofițeri să-l găzduiască.

Dupăce i-am plasat la cășile noastre ne-am întors la poliție. Era noaptea la orele 12.00, când am primit cel dintâiu aviz telefonic îmbucurător că anume trupele române de fapt sunt în înaintare. Între comuna Jidani și Moftin s-a tăiat sârmele telegrafice și patrule de cavalerie a transversat linia ferată între Jidani și Ghilvaci. Nedurmiți dar într-o fericită așteptare am privit primele raze a soarelui în dimineața zilei de sâmbătă 19 aprilie 1919.

Era sâmbăta patimilor și noi eram în așteptarea învierii dar nu numai a răscumpărătorului domnul nostru Isus Christos, ci și a învierii neamului nostru românesc.

Era o zi senină dulce de primăvară.

Detașamentul săcuilor în zori de zi a început să se retragă, – întâiu a plecat unitățile retrase dela frontieră apoi reservele, cari era plasate în oraș. La orele 10 înanite de masă a plecat artileria și pe urmă trenul cu bagaje.

Populația aștepta înfricoșată retragerea dela frontieră a trupelor roșii. Această retragere însă nu a urmat, fiindcă trupele bolșevice neorganizate parte a fost împrăștiate de trupele române înaintând spre Sătmar, parte a fost desarmate de trupele de cavalerie cari în marș forțat dela Hodod/Sălaj/ a sosit mai nainte la barierele orașului decât bolșevicii fugăriți de la frontiera Tamaia- Ardusat.

În dimineața zilei de 19 aprilie 1919 consiliul orășenesc era pregătit pentru primirea trupelor române 

În 19 aprilie dimineața a fost scoși din prinsoare și acei 60 soldați români, cari ca prisonieri era internați în casarma honvezilor. Le-am dat arme în mână și i-am pus pază orașului sub conducerea Dlui fost căpitan Jonel Cloaje și a foștilor ofițeri ai armatei austro-ungare. Cu toții era băieți cinstiți și de încredere, cari sub domnirea comunismului s-a retras dela ori și ce serviciu militar.

Sfatul național român și consiliul orășenesc stă gata pentru primirea trupelor române.

Înainte de 9 ore cu ceva împreună cu Dnii a plecat întro trăsură împreună cu dnii Dr. Mihai Pap, Dr. Andrei Doboși, Adalbert Figus și Gavril Paușan locotenent în armata română care era unul dintre ofițerii prinsonieri eliberați de noi. Am luat direcția spre Păulești în ferma convingere, că primele trupe române numai pe șosea dela Valea Vinului spre Păulești pot să sosească dinspre frontiera liberă Tamaia. Aveam pe lângă noi doi plutonieri de jandarmi călare, dintre cari mai ales Antoniu Mitagor, băiat brav, merită să nu fie dat uitării numele lui. Aceștii a plecat înainte până la locul unde a dat de trupele roșii. Întorcându-se ne-a raportat, că trupele roșii sunt în linia comunei Cărășeu retrăgându-se în complectă disordine.

În același timp întâlniserăm voluntarii săcui și o baterie cu 4 tunuri în retragere. Deci ne-am întors cu atât mai mult, că oprindu-se la moara cu aburi ni sa spus la telefon, că pe altă cale se apropie trupe române și anume dinspre comuna Doba, cari au să sosească mai nainte decât cele dela frontiera Ilba-Tamaia. Întorcândune consiliul orășenesc a hotărît ca să plec însoțit de Dl. Adalbert Figus fost șef al contabilității spre întâmpinarea trupelor române luându-ne drumul pe șosea transversală spre comuna Doba.

Am plecat la orele 11. Abia am trecut peste bariera dela podul Someșului ne-am întâlnit cu o patrulă de cavalerie constătătoare dintr-un ofițer și 6 roșiori.

Ne-a oprit. Am spus ofițerului, că plecăm spre întâmpinarea trupelor. Ne-am legitimat, apoi dându-ne un soldat pe lângă noi ne-a dat drumul.

Am plecat mai departe și cam pe la cârciuma din Vetiș, ne-am întâlnit cu avantgarda diviziei de cavalerie, care înainta din spre Hodod/județul Sălaj/la Satmar, Comandatul avantgardei era colonelul de roșiori Ressel.

Mărturisesc, că eram mult emoționat. În câteva cuvinte l-am rugat pe Dl. Colonel să cruțe orașul Satu-Mare de jaf și bombardament. L-am asigurat că în oraș nu mai sunt trupe inamice și prin urmare trupele române pot să intre fără nici o resistență.

Dl. Colonel Ressel a spus că să ne întoarcem numai decât și să publicăm în întreg cuprinsul orașului, ca până la orele 3 după masă toate armele să se adune la primărie, populația să se poarte liniștit, pentru trupe să se îngrijească de apă și pe la orele 3 să se adune la primărie 30 cetățeni fruntași. La 3 ore va sosi Dl. General Davidoglu în localitate și va lua măsurile cuvenite.

Noi ne-am repezit spre Sătmar și am esecutat ordinile primite.

La vestea sosirii armatei s-a aglomerat multă lume în piața orașului. Era la orele 12 când garda civilă a împrăștiat lumea, necumva să aibă aspectul unei demonstrațiuni. Până când noi eram plecați spre întâmpinarea armatei Dr. I.C. Barbul a plecat cu o trăsură de a primăriei la podul Someșului având drapel mare alb cu sine. În acele momente a sosit și prima patrulă de cavalerie la pod cu care ne întâlniserăm mai înainte. Soldații și caii era acoperiți cu prav. A stat puțin până când s-a aranjat și apoi a plecat înainte pe calea Dragoș Vodă, Bulevardul Ferdinand, Strada Regina Maria, și fără de a se opri în piață, a mers mai departe pe Str. Lucaciu, Str. Mihai Viteazul, Str. :tefan cel Mare, Str. General Berthelot și Bulevardul Unirii (Să înțălege că atunci străzile avea alte numiri. Aceste sunt numiri noi) urmărind Detașamentul săcuiesc.

19 aprilie 1919 – la orele 13.45 a sosit dinspre Str. Cetății în Piață colonelul Ressel însoțit de ofițeri și de o baterie

Era la 12 și 35, când patrula a traversat piața. La un ceas fără un sfert a sosit dinspre Str. Cetății în Piață colonelul Ressel însoțit de ofițeri și de o baterie, care numaidecât a fost plasată în fața hotelului Dacia. Colonelul Ressel a mers călare până la primărie, unde a fost bineventat de Dr. :tefan Lenard.

Colonelul pe scurt a repetat ceia-ce a spus delegaților că până la orele 3 sunt de a se aduna toate armele la primărie și că la orele 3 și 20 tot la primărie să fie întruniți 30 cetățeni fruntași împreună cu consiliul orășenesc pentru primirea generalului Davidoglu.

Colonelul apoi a plecat cu suita sa la masă la hotelul Dacia. Între aceste divizia de cavalerie cu încetul a sosit pe Str. Cetății în piață. Înainte vinea o trupă de bicicliști, apoi cavaleria, 8 soldați cu fanfare în frunte cu un tambur, după ei iară cavalerie, pe urmă mitraliere și artilerie.

Trupele s-a plasat în careu în mijlocul pieții.

Văzând atitudinea pașnică a armatei s-a adunat din nou multă lume în piață admirând trupele române, cari s-a presentat admirabil. Soldații bine îmbrăcați, bine echipați, caii frumoși, și peste tot s-a manifestat o disciplină complectă. Era un tablou impunător mai cu seamă, ca pe aici era vestea că trupele române sunt prost echipate, armament inferior, soldații desculți, etc.

La orele 3 sa întrunit în sala primăriei consiliul orășenesc și nu numai 30, ci peste 100 de cetățeni de căpetenie.

Generalul Davidoglu a sosit exact la 3 și 20. În piață în fața primăriei a fost salutat la sosire de Dl. advocat Dr. A. Doboși. În sala primăriei toți a stat sus când a intrat Dl. general și a fost primit cu aclamațiuni “Trăiască”.

Dl. general a mulțumit salutările și sa plasat lângă scaunul presidial. Stând în picioare a ascultat felicitarea ajutorului de primar Dr. Lenard, ce a fost tălmăcită, pe românește de fostul căpitan Jonel Cloaje.

“Nu știm” -spuse Dl. Dr. Lenard -în cât se va respecta de imperiul român limba maternă a populației maghiare și autonomia orașului, dar știm că față de stupiditatea bolșevismului Dv aduceți cultura occidentului civilizat. Pentru susținerea ordinei publice vă oferim serviciile noastre. Vă salut în numele populației acestui oraș.”

Generalul Davidoglu și-a rostit discursul cu pauze ca să poată fi tradus și în maghiară

Dl. General Davidoglu a răspuns următoarele:

Nu ca inamici am venit ci ca frați porniți la ordinul Antantei, ca să asediem linia demarcațională. Respectăm toată lumea cinstită, numai a bolșevismului adversari suntem.

Cu sosirea armatei române se va restabili ordinea dinaintea revoluției. Funcționarii fără deosebire pot să-și ocupe posturile și autoritățile vor continua activitatea lor conform ordinilor ce se vor publica.

Cu încredere așteptăm deciderea antantei, ori ce să fie aceasta”.

Populația are să fie liniștită. Cetățenii cinstiți se vor lăsa în pace. Orașul este scutit de jaf, fiindcă și-a deschis porțile benevol înaintea armatei române. Nimene nu va fi internat.

Trupele pleacă mai departe, numai atâta armată va rămâne în oraș câtă este indispensabilă pentru susținerea ordinei. Dacă va fi liniște în oraș nimeni nu-i va face nici o nedreptate. De astăzi înainte însă să nu mai fie nici amintire de bolșevism.

Discursul a fost des întrerupt de aplause. Că să fie înțăles și de lumea ungurească, Dl. general a ținut pauză după fiecare proposițiune și a lăsat să se traducă pe ungurește de căpitanul Cloaje.

După adunare Dl. general sa retras în cabinetul primarului împreună cu ofițerii superiori și a stat puțin cu membrii sfatului național român și cu consilierii orășenești.

Seara la 8 a fost un mare banchet oferit de primărie. Cu această ocasiune împreună cu ofițerii trupelor asediante 500 persoane a luat parte la masa organizată în hotelul Dacia.

Toată lumea era încântată și mulțumită. Sa rostit multe toasturi chiar și din partea ungurilor.

În 20 aprilie 1919 în zorii de zi s-a terminat banchetul. Trupele, afară de acele cari a fost destinate pentru paza orașului, a plecat mai departe.

Înainte de plecare în 20 aprilie 1919 am văzut un gest energic din partea comandamentului trupelor române. Anume la ordinul comandamentului a fost esecutați în curtea casărmii honvezilor un plutoner din armata roșie numit Rapolti și încă doi soldați bolșevici, cari era deja judecați la închisoare de consiliul de răsboiu comunist pentru furturi, jafuri și complicitate la omorul părintelui Izidor Silaghi, fost preot român în comuna Bicău.

În 20 aprilie 1919 după masă la orele 3 a sosit în localitate statul major al divisiei 2 de cavalerie în frunte cu Dl. general Constantinidi. În sala primăriei a fost salutat de Dl. advocat Dr. A. Doboși.

După aceasta Dl. General a luat în primire orașul Satu-Mare…și noi am fost desrobiți.”

Mulțumim Arhivelor Naționale Satu Mare pentru colaborare