Asculta acest articolControversate ca toate sondajele, fără să fie asumate de cei care le-au comandat, se vorbește tot mai insistent că USR ar fi devansat toate partidele ajungând pe primul loc, cu un procent de 30%.
Aceste date urmează să fie validate sau invalidate de sondajele care vor fi făcute după ce se vor cunoaște toți candidații. Deocamdată există o singură candidatură fermă, a președintelui Klaus Iohannis.
PSD va decide numele candidatului la începutul lunii august, Tăriceanu a anunțat că el candidează în orice situație, iar Victor Ponta tatonează terenul pe zona de stânga.
A mai rămas de clarificat candidatura la USR-PLUS. Dan Barna sau Dacian Cioloș? Cât de mult contează numele candidatului de vreme ce alianța celor două partide este pe val? Cu alte cuvinte, valul duce candidatul în turul doi, indiferent că îl cheamă Cioloș sau Barna.
Puse în relație cu candidatura lui Iohannis, rezultatele de la europarlamentare ale PNL nu sunt extraordinare. Datorită referendumului, președintele a făcut efectiv parte din echipa PNL. Este posibil ca procentul de 28% obținut de PNL să se păstreze și în primul tur al prezidențialelor? Nu sunt date care să infirme această posibilitate. PSD își poate conserva rezultatele de la europarlamentare și în această situație candidatul său intră în turul doi cu candidatul PNL. Faptul că PSD încă nu are numele candidatului nu schimbă datele problemei. Nu poate scoate din pălărie o locomotivă care să-i aducă peste 30 de procente în primul tur.
Dacă se acceptă existența unei schimbări de generații, și nu are cum să nu fie acceptată din moment ce această realitate a fost deja validată prin votul de la europarlamentare, USR-PLUS intră în calcul ca variantă sigură în turul doi al prezidențialelor. O confruntare finală Iohannis – Barna (sau Cioloș) înseamnă în definitiv o competiție între generații. Se spune că într-un asemenea scenariu alegătorii PSD ar vota cu Iohannis. Este normal din moment ce bazinul electoral al PSD este constituit din persoane în vârstă.
Așadar, într-o asemenea situație alegerile prezidențiale se vor transforma în fapt într-o competiție între generații. Polarizarea populației, a alegătorilor care se prezintă la vot, pe criteriul vârstei demonstrează că societatea românească se mișcă, evoluează în sensul împrospătării clasei politice.
Vechiul se confruntă cu noul. Vechea mentalitate intră în cursă cu o nouă mentalitate. O mentalitate încă fără contur clar, contestată înainte de a-i fi cunoscute datele ei esențiale.
Tinerețea politică, mult întârziată, obiceiurile tinerei generații mai mult luate în răspăr decât înțelese, se constituie de fapt în valul care duce USR-PLUS pe una din primele poziții ale formațiunilor politice.
Dan Barna observa că pentru prima oară există trei formațiuni politice sensibil egale. Despre “a treia forță” se vorbea încă de la sfârșitul anilor ’90. Teodor Meleșcanu își prezenta prin 1998 Alianța Pentru România (APR) drept a treia forță politică. După 20 de ani chiar este posibil să fi apărut a treia forță politică. În orice caz, nu poate fi ignorată decât de cei care se îmbată cu iluzia că până la localele de anul viitor, până la parlamentarele din 2020, valul va trece și Alianța USR-PLUS va avea soarta unui partid apărut de nicăieri și dispărut asemeni PP-DD-ului lui Dan Diaconescu. Dar acum s-ar putea să fie ceva deosebit de serios. Adică o schimbare de generație politică. O schimbare dorită și de o foarte consistentă parte a populației în vârstă.
Majoritatea bunicilor au ajuns la convingerea că, prezentându-se la vot, trebuie să-și aleagă în funcții politice nepoții, eventual fiii, nu colegii de generație, deja prea obosiți să mai conducă țara. Desigur, fără experiența unor bătrâni nu se poate face performanță, dar ponderea lor trebuie să fie ceva mai ponderată.
