Premierul sârb, gonit cu pietre de la comemorarea masacrului de la Srebreniţa

Asculta acest articol

Premierul sârb Aleksandar Vucici a fost nevoit să fugă, sâmbătă, sub protecţia gărzilor de corp, de la cimitirul memorial, după ce participanţi la comemorarea a 20 de ani de la masacrul de la Srebreniţa au aruncat cu pietre către el, relatează ziarul francez Ouest France în pagina electronică.

Vucici tocmai depusese o floare la monumentul pe care sunt inscripţionate numele celor peste 6.200 de victime identificate şi înmormântate în cimitirul memorial.

Mulţimea a început să strige “Allah Akbar” (Allah e mare) şi să arunce cu pietre şi alte obiecte către el.

Înconjurat de gărzile de corp, premierul sârb a reuşit să părăsească memorialul fugind, în timp ce organizatorii lansau apeluri la calm prin portavoce.

Serbia refuză cu încăpăţânare să accepte că la Srebreniţa a fost comis un genocid, în pofida unui verdict al justiţiei. Vucici este un fost reprezentant al aripii dure ultranaţionaliste sârbe, care s-a convertit într-un proeuropean convins, relatează Mediafax.

Pe de altă parte, potrivit The Associated Press, Vucici, care a venit la ceremonie într-un gest de reconciliere, a fost întâmpinat cu huiduieli şi fluierături. Un grup de femei din Belgrad, capitala sârbă, care cer de mai mulţi ani autorităţilor sârbe să recunoască rolul pe care l-au jucat în masacru, au strigat “Responsabilitate!” şi “Genocid!”.

O persoană a aruncat cu un pantof în direcţia premierului. Spre acesta s-a mai aruncat cu sticle cu apă şi alte obiecte. Până l-a urmă mulţimea l-a alungat pe Vucici de la ceremonie. Unele persoane purtau banderole cu mesajul lui Vucici din timpul războiului intercomunitar “Pentru fiecare sârb ucis vom ucide 100 de bosnieci”.

Zeci de mii de persoane au venit să marcheze 20 de ani de la cel mai sângeros mascru comis în Europa după Holocaust, în iulie 1995 – când peste 8.000 de bărbaţi şi băieţi musulmani au fost măcelăriţi în această localitate -, alături de demnitari străini, îndemnând comunitatea internaţională să nu permită repetarea unor asemenea arocităţi şi ca această crimă să fie recunoscută ca genocid.

“Deplâng faptul că ne-a luat atât de mult timp să ne unim, să oprim violenţele”, a declarat Bill Clinton, preşedinte al Statelor Unite în perioada în care a fost comis masacrul şi a cărui administraţie a condus atacuri aeriene NATO împotriva unor poziţii sârbeşti. Aceste atacuri au pus capăt Războiului din Bosnia (1992-1995), iar Washingtonul a mediat Acordurile de Pace de la Dayton.

Serbia şi atnicii sârbi bosniaci nu recunosc un genocid şi afirmă că numărul morţilor a fost exagerat.

Războiul intercomunitar din Bosnia (1992-1995) s-a soldat cu 100.000 de morţi şi aproximativ două milioane de refugiaţi, reprezentând aproape jumătate din populaţia de la vremea respectivă.

O zi de doliu naţional este respectată sâmbătă pe întregul teritoriu al Bosniei, care a fost împărţit după conflict între două entităţi, şi anume una sârbă, Republica Srpska (RS), şi una croato-musulmană, legate prin instituţii centrale slabe.