Asculta acest articolÎn urmă cu vreo zece zile s-au dat publicităţii nişte cifre. Nu le-a dat nimeni atenţie, deşi ele prezentau date economice de cea mai mare importanţă. Mai simplu, arătau cât s-a încasat şi cât s-a cheltuit în primul trimestru al acestui an.
Reacţionând cu destul de mare întârziere, preşedintele Iohannis a organizat o conferinţă de presă, spre seară, la orele 19.30, la care, în lumina datelor prezentate, a cerut demisia primului ministru.
Dacă li se dă atenţia cuvenită, într-adevăr cifrele sunt dezastruoase.
Diferenţa dintre ce s-a prognozat şi ce s-a realizat este foarte mare. De asemenea, în primele trei luni ale acestui an s-a cheltuit mai mult decât s-a produs. Cheltuielile au fost acoperite de inflaţia care trece uşor de 5%.
Cifrele sunt cifre şi pentru toată lumea ar trebui să arate aceeaşi realitate. Lucrurile nu stau aşa. Evident, cel ce i-a răspuns preşedintelui a fost alt preşedinte, cel al PSD. Liviu Dragnea nu este deloc îngrijorat.
Argumentul lui suprem este că situaţia se prezintă pe semestru, nu pe trimestru. Aşadar, el sugerează să se aştepte până după luna iunie. Atunci, Liviu Dragnea este convins că cifrele vor arăta altceva.
Corect este să ne întrebăm de partea cui este dreptatea. Corect – politic – este să ne întrebăm pe care dintre cei doi politicieni trebuie să-l credem? Prin urmare, susţinătorii preşedintelui Iohannis îi dau crezare preşedintelui, iar susţinătorii PSD cred în explicaţiile lui Liviu Dragnea.
Am ajuns într-un punct în care cifrele nu mai reprezintă argumente în sine. Cifrele au devenit doar un instrument politic. La fel se întâmplă şi cu salariile. PSD vede o majorare a salariilor, în vreme ce salariaţii, adică cei care primesc banii în mână, afirmă că veniturile lor au scăzut.
Aici intervine o nuanţă. În Sănătate s-au majorat salariile, dar au scăzut sporurile. La final, banii primiţi în mână la unele categorii de salariaţi sunt mai puţini.
Guvernul spune că s-a jonglat cu sporurile.
La nivel de ţară, situaţia este similară. Acolo unde s-au operat anumite reduceri de impozite şi taxe, au crescut alte impozite şi taxe. La final, când se trage linie, cetăţenii, dar şi agenţii economici, observă că ce s-a dat cu o mână s-a luat cu două.
La modul general, România merge în altă direcţie decât toate ţările din UE. Aşadar, merge într-o direcţie greşită, dacă luăm drept reper direcţia UE. Guvernele PSD-ALDE şi-au fundamentat politicile salariale, precum şi cheltuielile bugetare, pe creşterea economică de peste 5%.
Cifra poate fi corectă, dar la această creştere spectaculoasă au contribuit multinaţionalele din România. Este vorba despre aceleaşi multinaţionale care ştiu jongla cu cifrele şi per total plătesc mai puţin la buget decât bietele firme autohtone. Ele deţin peste 60% din capital, dar contribuţia lor la buget este de 40%.
Asta-i altă realitate văzută diferit de preşedinte şi PSD.
Din motive obscure Klaus Iohannis, şi după el toate partidele care îl susţin, susţin şi protejează multinaţionalele, în detrimentul firmelor româneşti. Este suficient să spunem că în timpul guvernului Cioloş s-au acordat 860 de milioane de euro ajutor de stat pentru firmele străine.
Aceste lucruri sunt greu de înţeles.
Până la urmă, este foarte posibil să nu aibă niciunul dintre cei doi politicieni dreptate. Sau să aibă doar în cazul în care arată greşelile celuilalt. Iohannis are dreptate când afirmă că PSD guvernează catastrofal, iar Dragnea are dreptate când spune că Iohannis ţine partea firmelor străine.
