Asculta acest articolTrecând peste două incidente minore – internarea de urgență a lui Liviu Dragnea în spital cu probleme la coloană și dispariția vocii președintelui Iohannis în timp ce-și rostea discursul în timpul summit-ului PPE de la București – campania electorală cuprinde încet-încet întreaga țară.
Fiind vorba despre alegeri europene, putem spune că se desfășoară cu aceeași tărie și determinare în toată Uniunea Europeană.
Miza supremă este câștigarea unui număr suficient de voturi pentru formarea unei majorități care va da președintele Consiliului European. Adică al guvernului UE.
PNL este primul partid care a sunat adunarea. Peste 3.200 de liberali l-au văzut în persoană și l-au ascultat pe candidatul PPE la funcția de președinte al Consiliului European, germanul Manfred Weber.
Discursul lui nu a diferit foarte mult de cele ale reprezentanților dreptei europene. Nu a fost atât de aplecat asupra problemelor din România. Nici nu avea cum să fie atât de pătimaș ca Ludovic Orban sau ca președintele Klaus Iohannis.
Nu a atacat atât de dur guvernul PSD cum a făcut-o candidatul socialist Frans Timmermans pentru funcția de președinte al Comisiei Europene. Asta chiar că este o ciudățenie.
Trecând peste partea festivistă, PNL s-a prezentat ca un partid mare, ca o formațiune ce și-a fixat o țintă foarte sus, câștigarea unui număr de voturi care să-l situeze pe prima poziție în rândul partidelor de dreapta. Dacă se poate chiar înaintea PSD.
După această primă ieșire la scenă deschisă se profilează două direcții majore: un PNL care pariază totul pe europenism și un PSD care pune în față patriotismul. Liberalii văd o Românie integrată sută la sută în UE, în vreme ce PSD militează pentru o suveranitate extinsă.
Un exemplu pe cât de simpluț pe atât de elocvent este îndemnul lui Liviu Dragnea de a consuma legume și fructe din producția proprie, în timp ce PNL nu concepe o dezvoltare a țării fără aportul investițiilor străine. Desigur, e multă demagogie și într-o parte și în alta, dar partidele cred că alegătorii nu pot fi atrași decât prin exagerări. Cele două curente de gândire se întâlnesc undeva la mijloc. Trebuie protejată și producția autohtonă precum trebuie încurajate și investițiile străine.
Nu doar cele două partide sunt preocupate de alegerile europene. Toate formațiunile sunt deja în plină campanie. Cele mai interesante lucruri se spun despre politica internă. Iată, Dacian Cioloș îi face o invitație lui Tăriceanu de a se apropia de partidele de dreapta pentru formarea unei majorități parlamentare.
Liderul ALDE nu-i răspunde direct, însă face o declarație care le poate da frisoane aliaților din parlament, respectiv PSD și UDMR. Propune ca primarii să fie aleși din două tururi de scrutin. Având în vedere că PNL are primari în marile orașe, nu prea îi va fi pe plac propunerea.
Deși campania este abia la faza de pregătire, interesante sunt și încercările partidelor mai mici de a se face remarcate. Probabil va fi prima campanie în care se va face simțită prezența euroscepticismului. Implicit se va ajunge la naționalism. Niciun partid nu refuză cu totul această strategie facilă.
Depinde însă cât de departe merge. România Unită, partidul lui Sebastian Ghiță, tinde să ia locul PRM, fostul partid al lui Vadim Tudor. Pro România și-a trasat direcția prin însăși numele partidului.
Oricum, această campanie promite să fie cea mai interesantă de când a intrat România în UE. Este adevărat că s-au adunat și foarte multe probleme care se cer dezbătute. UE se află mai degrabă în fața unei crize decât în faza în care să-și numere victoriile.
