Asculta acest articol
Vineri seară s-a deschis la Galeria de Artă UAPR de pe Calea Traian o expoziţie excelentă, semnată de un pictor binecunoscut mai ales în Ardeal: Viorel Nimigeanu. O expoziţie plină de culoare şi originalitate, în special în tratarea peisajelor sătmărene.
Viorel Nimigeanu s-a născut în anul 1950 în comuna bistriţeană Nimigea, însă trăieşte la Cluj-Napoca. A absolvit Institutele de Arte Frumoase din Cluj şi Bucureşti, şi în paralel cu Academia din Bucureşti a urmat cursurile de grad universitar, teologic ale Patriarhiei Ortodoxe Române, făcând parte din rândul puţinilor artişti consideraţi demni de a executa picturi murale religioase.
Studiile de iconografie i-au exersat ochiul deja foarte viu şi pictura sa lasă impresia unei topiri a materiei în energie. Formula lui Einstein spune că energia şi masa sunt legate în funcţie de viteza luminii. Tot fizica cuantică ne învaţă că observatorul afectează modul în care un fenomen este perceput. Aceste realităţi se reflectă în tuşele masive prin care pictorul alege să reprezinte tot ce apare în cele 35 de pânze lucrate în ulei. Florile, casele, edificiile sătmărene vechi sunt privite cu un ochi care ne aminteşte de un catren al lui Doinaş: “privi spre mare şi văzu cu teamă / noianul vineţiu cum se destramă / întocmai ca o lâncedă năframă / ţinută-n vânt de mâna nimănui”. Descompuse energic şi energetic, obiectele sunt re-create după sensibilitatea artistului într-o ţesătură cromatică atât de personală şi intensă încât îţi vine să ieşi din galerie şi să faci o plimbare pentru a vedea cu ochii tăi dacă Teatrul, Catedrala, Hotelul Dacia sunt într-adevăr atât de spectaculoase cum le vede Nimigeanu, om care se pare că a traversat cu bine, vorba aceluiaşi Doinaş, cele şapte vămi ale văzului. Singurele forme care mai păstrează o concreteţe căutată sunt cele trei nuduri. Desigur, frumuseţea femeii parcă nu s-ar cere dizolvată din priviri, ci mai degrabă mângâiată, pare a ne spune pictorul. Avem şi un delicat omagiu adus lui Nicolae Grigorescu prin reluarea unei teme pastorale dragi marelui maestru.
La vernisaj au luat cuvântul preşedintele filialei Satu Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Eugen Munteanu, dr. Cornel Palfi, un entuziast iubitor de artă, şi, desigur, autorul lucrărilor, revenit la noi după 2 ani de la precedenta sa expoziţie aici. Arta sa poate fi o revelaţie pentru mulţi din cei care au ochi să vadă.
CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE SATU MARE
6 comentarii
Da, aveti dreptul la o opinie si puteti sa v-o exprimati. Eu doar mi-am spus punctul de vedere.
Titulatura oficiala a Bisericii cu centrul la Roma este “Sfanta Biserica Catolica si Apostolica”. Ea are mai multe ramuri si mai multe forme de cult. “Biserica catolica” se refera la intreaga comuniune de credinta din jurul Vaticanului, fie ca e vorba de ritul latin, ritul bizantin, ritul armean, ritul coptilor egipteni etc. “Biserica catolica” e o cacofonie acceptata, la fel ca “fizica cuantica”, care traduce “quantum physics” din engleza.
Haideti sa ne oprim aici, sper ca ne-am facut intelesi amandoi. Cronicile de specialitate sunt altceva fata de un articol de ziar, oricum.
De ce aruncati mata moarta in ograda altuia? Eu sunt doar un profesor de desen care nu sunt platit sa fac comentarii. Eu cumpar un ziar, tocmai ca sa citesc lucruri de calitate, nu aproximari hazardate si fara continut. Si pentru banii mei, am dreptul la o opinie. Iar biserica este romano – catolica, ori greco – catolica!
Cacofonii chiar nu vad, iar comparatia mi-o asum – ca vi se pare “ca nuca in perete”, aveti tot dreptul la opinie. Daca aveti un comentariu de facut despre tablourile d-lui Nimigeanu, va rog sa-l faceti si sa va demonstrati expertiza. “Fizica cuantica” e un termen consacrat, nu o cacofonie, daca la asta va referiti. Asa putem considera cacofonie si “biserica catolica”, de pilda. In fine, cine cauta nod in papura are toate sansele sa gaseasca 🙂
Dar cacofoniile, ori comparatiile einsteiniene ca nuca in perete?
Voi chiar plătiți un agramat care poate să scrie în halul acesta? “fizica cuantica” plus alte prostii. De ce nu apelați la un specialist în artele plastice? Satmaru are vreo 3 – 4 foarte buni și ați fi feriți de penibil
De regula cronicile scrise de specialisti sunt foarte greu de priceput de catre profani. Eu unul imi asum faptul ca nu sunt specialist, dar pot comunica intr-un stil mai metaforic emotia resimtita in fata unei lucrari sau a unui spectacol. Arta nu este doar pentru specialisti, domnul meu. Daca prin cronica asta agramata am facut un om sa mearga acolo si sa vada tablourile, arta are mai mult de castigat decat printr-o cronica tehnicista pe care o inteleg poate 5 oameni si pe ceilalti ii tine departe de intalnirea nemijlocita cu pictura.