Asculta acest articolCine mai spune că nu se schimbă clasa politică se înșeală. În parlament peste 70% sunt figuri noi, oameni la primul mandat. În țară în majoritatea consiliilor locale au ajuns consilieri noi, parte dintre ei tineri.
Cu toate acestea, persistă senzația că nimic nu se schimbă în politică. Lucrurile merg la fel de prost ca înainte când administrațiile locale erau conduse de baroni locali, când parlamentul era înțesat de figuri aproape monstruoase, acuzate de corupție, urmărind-și doar propriile interese.
Oamenii s-au schimbat, dar năravurile au rămas. Dar mai presus de asta, ceea ce caracterizează noua clasă politică este slaba pregătire profesională, îmbinată cu o aplecare aproape patologică spre corupție.
Sloganul cu care a câștigat Klaus Iohannis alegerile prezidențiale pare o glumă. “România lucrului bine făcut” s-a pierdut într-un hău fără fund. Pe cale de a deveni istorie este și sloganul cu care a defilat PSD la alegerile parlamentare “Îndrăznește să crezi în România”.
Deja nu se mai știe în ce crede PSD. Este greu chiar și pentru cei aflați în miezul evenimentelor să spună în ce direcție se duce țara condusă de o coaliție care devine ea însăși din ce în ce mai misterioasă.
Celor care au fost aleși în diferite funcții la alegerile locale și parlamentare de anul trecut este destul de nepotrivit să li se spună “politicieni”. Unii sunt oameni simpli, în sensul că nu au pregătirea necesară, alții și-ar dori să iasă din plutonul de duzină, dar le vine din ce în ce mai greu.
Lipsa de proiecte personale, teama de a nu greși, teama de a nu le fi interpretate acțiunile ca fapte de corupție, îi face și pe cei care au o oarecare capacitate să fie incluși în marea masă de incapabili.
Figurile șterse invadează spațiul public, parazitează pe funcții din care ar putea face lucruri bune și necesare, așteptate de cetățeni. Senzația că nimeni nu face nimic este mai acută decât oricând. Iar dacă se analizează în profunzime situația din țară, de la centru sau de la nivel local, se ajunge la concluzia că, într-adevăr, nimeni nu face nimic.
Societatea bate pasul pe loc. Nu sunt investiții publice, nu se accesează fonduri europene. Instituțiile consumă banii publici pentru propria lor funcționare.
În același timp, corupția rămâne la același nivel. S-au schimbat baronii, dar afacerile au fost preluate din mers de noii veniți. Și, totuși, noua clasă politică, a reușit să facă ceva: a încetinit ritmul anchetelor penale.
La asta încă se mai lucrează. Nu se știe ce va urma. Ori se schimbă legile și atunci se curăță de păcate o serie de acuzați, ori rămâne cum a fost și atunci se va continua acțiunea împotriva justiției. Fantoma Ordonanței 13 încă bântuie prin guvern și parlament. “Binomul” la rândul lui își are propria nostalgie. Și o istorie în spate care se cere dezlegată.
În perioadele de criză – și acum sunt foarte multe semne că ne aflăm în criză – crește rolul personalităților. Omul sfințește locul, fie că se află în fruntea unei țări, a unui guvern sau a unui oraș sau comună. Unde sunt acești oameni?
Cu atât mai mult cu cât avem o clasă politică slabă, este nevoie de personalități puternice. Diferențele dintre o localitate sau alta este, în fapt, diferența dintre un primar și alt primar.
Diferența dintre un județ sau altul este diferența dintre un președinte de consiliu județean și alt președinte de consiliu județean, dintre un prefect la altul. Cetățenii intuiesc bine atunci când își exprimă nemulțumirile adresându-se direct celor din vârful puterii centrale sau locale. Nu trebuie să acuzăm la grămadă.
Vinovățiile este imperios necesar să se personalizeze. Că între localitatea A și B este un drum plin de gropi nu este vinovat președintele țării sau primul ministru, ci factorii responsabili din județul respectiv. Așa trebuie înțelese responsabilitățile fiecărei funcții.
