Image 1
Image 2

Personajele secundare din viața liderilor politici

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

    Specatacolul politic în România se realizează din frânturi de declarații, din săgeți rătăcite trase de diverși politicieni de pe facebook. Nimic nu are consistență. Totul este o telenovelă de cele mai multe ori de prost gust. Pe de altă parte lucrurile serioase nu sunt luate în seamă. Să luăm de pildă vizitele externe ale președintelui Klaus Iohannis. De la preluarea mandatului s-a întâlnit, se pare, cu cel puțin 12 omologi din Uniunea Europeană.

Este adevărat că în majoritatea țărilor europene președinții au un rol decorativ, prim-miniștrii fiind personajele-cheie: totuși sunt șefi de stat și părerile lor contează. Consecințele vizibile ale acestor vizite sunt minime. Este adevărat că nici Președinția nu s-a obosit să facă din întâlnirile președintelui niște evenimente politice de primă importanță. Nu au ajuns în spațiul public nici măcar obișnuitele  comunicate seci.

S-a dat mai multă importanță ținutelor soției președintelui, fustelor ei scurte, decât “contractelor” încheiate. Președintele însuși, cu stilul său, nu a reușit să arate publicului ce a realizat cu vizitele sale. Ca timp, stând în străinătate 34 de zile din cele nouă luni de mandat, Iohannis l-a depășit până și pe Ceaușescu.

Dacă tot a trecut un 23 August, să ne reamintim pentru o clipă vizitele lui Nicolae Ceaușescu în străinătate. În perioada lui de glorie, după invadarea Cehoslovaciei în 1968, a fost primit de toată lumea bună, de la regina Marii Britanii la președintele SUA. Spre sfârșitul deceniului șapte, și mai ales după 1980, lumea democratică i-a închis toate ușile, iar vizitele cuplului Ceaușescu au continuat în țările  arabe și în țările lumii a treia.
Nu este cazul să se facă o paralelă între cei doi președinți, dar oamenii rămân aceiași chiar dacă lumea din jurul lor se schimbă.

Că telenovela guvernează viața politică din România se demonstrează zi de zi. Printre ultimele episoade se numără o declarație a presupusului iubit al Alinei Gorghiu. Fost ministru în guvernul USL, Lucian Isar critică dur PNL-ul pentru poziția adoptată la dezbaterea Codului Fiscal. Iubitul ascuns timp de patru ani este nemulțumit de liberalii din fostul PDL.

Fostul ministru delegat pentru mediul de afaceri este nemulțumit că nu se amână taxa pe stâlp, cea mai perversă taxă anti-investiție. Este revoltat că s-a renunțat la eliminarea taxării dividendelor, ceea ce duce la descurajarea antreprenoriatului. Sunt, în general, critici de bun simț, dar nu se reține decât că este iubitul Alinei Gorghiu și, din această poziție, își permite să critice PNL-ul.

Unor personaje secundare precum Carmen Iohannis și Lucian Isar li se va acorda în continuare o atenție ieșită din comun. Fiecare gest al lor va fi analizat pe toate părțile.  Fiecare ieșire publică va fi taxată.

Întrebarea fundamentală este dacă astfel de personaje joacă un rol esențial în luarea unor decizii politice. Oare președintele se consultă cu soția în probleme politice și de stat? A vorbit despre instituția Primei Doamne și de aici s-au iscat multe discuții. O introduce în lumea bună a politicii internaționale ducând-o cu el în vizitele externe. Nu mai vorbim despre toalete, lăsând acest lucru în seama stiliștilor și a rubricilor de cancan din ziare.

Lucian Isar, dincolo de a fi iubitul copreședintei PNL, are o viziune economică. Din moment ce a făcut un master în Matematica Finanțelor la Oxford este greu de crezut că se lasă condus de  “argumente intracracilare”, așa cum spune un comentator pe Facebook. Dar poate avea acesta un rol determinant în cizelarea concepțiilor despre economie ale iubitei sale, copreședinta PNL? O fi bine, o fi rău că se dă atenție personajelor secundare din anturajul liderilor politici?