Asculta acest articolUltimele evenimente de pe scena politico-justiţiară din ţara noastră vor lăsa, cu siguranţă, urme adânci în percepţia cetăţenilor despre funcţiile publice. Ele vor fi văzute doar ca o oportunitate de îmbogăţire rapidă, fără muncă. În acest context este greu să vorbeşti despre apariţia unor mari lideri politici. De unde să vină?
Din rândul partidelor care zi de zi se uimesc singure de cât de mulţi corupţi au în rândurile lor? Dacă unul dintre miniştri considerat printre cei mai buni din ultimele decenii s-a dovedit până la urmă un simplu bişniţar, ce să spui despre restul politicienilor slab cotaţi, slab pregătiţi?
Dacă ar trebui să nominalizezi zece lideri politici puternici şi dincolo de orice suspiciune, nu ai reuşi să convingi pe nimeni că ai ales bine. Să începem cu opoziţia, pentru că oamenii cred că alternanţa la guvernare este singura soluţie pentru rezolvarea problemelor. Asupra celor doi co-preşedinţi planează suspiciuni de corupţie. Numele lui Vasile Blaga este foarte des pomenit când vine vorba despre finanţarea cu bani negri ai campaniilor electorale. Alina Gorghiu a avut o firmă cu fiul lui Pinalti, fiind, de asemenea, avocată în acelaşi proces cu Dan Șova. Viitorul prim ministru propus de PNL şi preşedintele Iohannis este acuzat de legături primejdioase cu Alina Bica, fosta lui adjunctă la ministerul de Justiţie. Dincolo de aceste persoane foarte vizibile, nu vin din spate figuri noi, carismatice. A apărut o forţă politică nouă, rezultată din fuziunea PNL-PDL, dar nu au apărut şi noii lideri. Cu siguranţă sunt aşteptaţi. Nu există? Nu li se deschid uşile?
Figură reprezentativă pentru un altfel de politică, Klaus Iohannis nu poate rămâne singur, ca un produs unicat al generaţiei Facebook. El trebuie să formeze o echipă, aşa cum de bine de rău au format foştii preşedinţi. Au trecut patru luni de zile de când s-a instalat la Cotroceni şi încă nu s-a remarcat nimeni din echipa prezidenţială. Nici măcar purtătorul de cuvânt. Noile figuri politice sunt aşteptate din zona opoziţiei şi a preşedintelui Klaus Iohannis. Mai degrabă echipa se împuţinează, prin aportul nemijlocit al DNA şi datorită gafelor, decât se întregeşte prin cooptarea unor valori.
PSD, pe de altă parte, vorbeşte despre reformare şi restructurare, dar prin eliminare. Că partidul nu are o rezervă de cadre s-a văzut şi după demisia ministrului Vâlcov. Premierul a recurs la o simplă rotire de cadre. Ministrul Fondurilor Europene a trecut la Finanţe, iar un secretar de stat de la Ministerul Muncii, Marius Nica, a fost transferat la Fonduri Europene. Pe bună dreptate, opoziţia critică guvernul Ponta pentru neispiratele permutări de personal de la un minister la altul.
Penuria de lideri se face simţită şi la nivel local. Loviturile grele aplicate unor figuri reprezentative din adminsitraţiile locale, din toate partidele, micşorează încrederea oamenilor în proprii lor aleşi. Numărul mare de preşedinţi de consilii judeţene şi primari aflaţi după gratii, a generat o stare de nesiguranţă în rândul celor ce conduc destinele judeţelor şi localităţilor din întreaga ţară. Nu se mai munceşte pentru că, aşa cum se zice, numai cine nu munceşte nu greşeşte. De aici şi lipsa liderilor, adică a oamenilor care se impun în viaţa publică prin muncă, prin propriile lor forţe, prin puterea lor de convingere. Dincolo de orice neajunsuri, tocmai datorită conjuncturii actuale, se deschid noi oportunităţi pentru apariţia unor viitori lideri. Populaţia îi aşteaptă cu interes şi speranţa că vor face o altfel de politică.
Fii primul care comentează